Ziua întâi a săptămânii, Ziua Domnului și Ziua bucuriei

Ziua Domnului este, în Noul Testament, ziua de odihnă pentru creștini

0
307

saptZiua Domnului este, în Noul Testament, ziua de odihnă pentru creștini

Ziua Domnului în amintirea zilei de Paște, zi în care Mântuitorul Hristos a înviat din morți, după ce S-a adus jertfă Tatălui pentru ispășirea păcatelor omenirii și răscumpărarea sufletelor noastre din robia păcatului și a diavolului. Ea a înlocuit sâmbăta care era ziua de odihnă pentru evrei, lăsată în amintirea eliberării lor din robia Egiptului. Semnificația Duminicii însă, deosebit de faptul că indică ziua biruinței asupra morții. Și a bucuriei Învierii Domnului, pentru noi creștinii subliniază eliberarea din robia păcatului.

Duminica este ziua în care S-a arătat Domnul întâi Mariei Magdalena

Apoi mironosițelor, lui Petru, apostolilor, lui Luca și lui Cleopa, iar în Duminica următoare iarăși, apostolilor, fiind acolo și Toma. Și tot Duminică, în Ziua cea mare a Cincizecimii, S-a pogorât și Duhul Sfânt. De atunci, în amintirea Învierii Domnului, creștinii au început a prăznui Duminica.  În locul sâmbetei – și oficiau cultul divin, cu Sfânta Împărtășanie, Duminica. Proorocul David a văzut-o dinainte și a spus despre Dumninică: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea” (Psalmul 117, 24). Așa cum se cântă din ziua de Paște și până la Duminica Tomei. De altfel, Duminica este amintită ca zi de sărbătoare și în Levitic 23, 15-16, ca „Ziua a opta”.

Numele de Duminică nu-l găsim în Noul Testament decât o singură dată

În Apocalipsă (1, 10): „Am fost în duh în zi de Duminică și am auzit în urma mea glas mare de trâmbiță”. Fiindcă în vremea când s-au scris Evangheliile și celelalte scrieri ale Noului Testament, zilele săptămânii nu aveau numiri de planete, sateliți și zei, ca astăzi.  Numiri luate după romani, ci atât evreii cât și grecii le numărau și ziceau: prima zi a săptămânii, a doua … până la a șaptea zi a săptămânii, care la evrei era sâmbăta sau Sabatul. Și cum cu acest nume se indica și săptămâna, zilele se numeau altfel.

Ziua întâi a săptămânii sau a sâmbetei

(Adică Duminica sau ziua care vine după sâmbătă), ziua a doua a săptămânii (luni) etc. De aceea, în traducerile noastre ziua Învierii Domnului, Duminica, este redată prin expresia: „După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii” (Duminica), zisă și „întâia a sâmbetelor” (Matei 28, 1). Așadar, în toate aceste texte, prin expresia „prima zi a săptămânii” se înțelege Duminica.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here