Ziua în care s-a prăbuşit Concorde-ul

0
667
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Vedere din aer a zonei sinistrate din cauza prăbuşirii Concorde-ului, în suburbiile din nordul Parisului.

avion ConcordeAvionul Concorde era considerat aparatul de zbor cel mai sigur de pe planetă.

Din 1969, când a decolat pentru prima oară, niciodată nu a suferit vreun accident. Însă pe 25 iulie 2000, un Concorde s-a prăbuşit într-o suburbie a Parisului şi aşa lua sfârşit mitul avionului infailibil. Cauzele exacte ale accidentului nici acum nu se cunosc.

Clipa în care s-a aprins unul dintre motoarele Concorde-ului, care a provocat tragicul deznodământ soldat cu moartea tuturor pasagerilor.

Pe 15 iulie avionul supersonic Concorde era programat să zboare, ca de obicei, pe ruta Paris-New York, cursă care dura trei ore şi jumătate. Se îmbarcaseră 109 pasageri, dintre care 98 erau de naţionalitate germană. La câteva minute de la decolare, parizienii au văzut cum celebrul avion supersonic ardea în aer ca o pasăre de foc. După ce decolase de pe aeroportul Charles-de-Gaulle se prăbuşea câteva secunde mai târziu.

Imediat au fost formulate câteva ipoteze privind cauzele accidentului. Ministerul francez al Transporturilor a anunţat că există îndoieli privind interpretarea faptelor. Ei au sustinut ca este imposibil să se afle cauzele. Pentru acest motiv se suspendă licenţa de zbor a miticei nave. Cei care au investigat accidentul au semnalat posibilitatea ca pierderea de combustibil să fi provocat incendiul care a dus la aprinderea motoarelor; investigaţiile au scos la lumină, în acelaşi timp, că a existat o problemă cu trenul de aterizare în momentul decolării. Totuşi Biroul de Investigare a Accidentelor (BEA) a declarat că este imposibil să determini legătura dintre aceste lucruri şi ordinea în care s-au produs.

Concorde, aeronava emblematică a aviaţiei franco-britanice, şi-a pierdut aura de mit al aerului în urma tragicului accident produs pe 25 iulie 2000 şi soldat cu moartea a 113 persoane. 

Fapte surprinzătoare şi contradictorii ale prabusirii Concorde-ului

Partea cea mai stranie a cazului este informaţia conţinută de cutiile negre ale Concorde-ului. În una dintre acestea se demonstrează că primul motor care a luat foc fusese reparat cu câteva momente înainte de decolare la cererea comandantului. Nici acum nu se ştie de ce comandantul nu a putut să izoleze şi să stingă motorul cu ajutorul hidrantului. Acest fapt  ar fi dus la evitarea propagării flăcărilor la motorul aripii stângi. In conversaţia purtată de comandant cu turnul de control, primul care s-a aprins a fost cel drept.

În faţa gravităţii faptelor, procurorul însărcinat cu anchetarea cazului, Elisabeth Senot, a acuzat compania aeriană de crimă din culpă. Ancheta a fost încredinţată Jandarmeriei Transporturilor Aeriene (GTA). Peste două sute de jandarmi au luat declaraţii de la martori, controlori de zbor şi de la mecanicii care au reparat motorul.

După declaraţiile pe care le-a făcut  procurorul Senot, toţi ochii s-au îndreptat spre echipa tehnică însărcinată să repare în douăzeci de minute motorul doi şi spre autorităţile aeroportului Charles-de-Gaulle care autorizaseră decolarea Concorde-ului. Sentinţa a condamnat compania aeriană la plata unei despăgubiri de mai multe milioane de franci; cauzele exacte ale accidentului tot nu au putut fi precizate. 

Un istoric strălucit

În anul 1979, avionul franco-britanic a făcut primul ocol al lumii. A avut nevoie de mai puţin de treizeci şi două de ore. In 1991 nava cea mai veche dintre cele paisprezece produse a fost demontată, piesă cu piesă, şi supusă unei revizii complete de peste 40.000 de ore de muncă, în care a fost verificat întregul Concorde.

Până în anul 2000 traiectoria lui a fost impecabilă, infailibilă, dar ştiinţa şi tehnologia se dovedesc, încă o dată, insuficiente şi ne rezervă surprize.

Totuşi, pe 7 noiembrie 2001, Concorde-ul şi-a reluat activitatea comercială şi zboară din nou între Europa şi Statele Unite.

Turbine duble şi oraşe în aer

În 2000, Ministerul Comerţului din Japonia a început să deruleze un proiect revoluţionar bazat pe  construcţia unui motor dublu capabil să atingă 3000 km/h. Problemele cu care s-au confruntat inginerii aeronautici erau temperaturile ridicate pe care le produceau turbinele când atingeau maximumul puterii lor: la 3.000 km/h se genera o temperatură de 1.700 °C.

Cu ajutorul Mitsubishi şi Kawasaki au fost încercate fuselajele care ar fi putut să includă turbina dublă şi să reziste la temperaturile infernale dezvoltate de motoare. Avionul era proiectat pentru a depăşi de trei ori viteza sunetului. În 2001, Boeing anunţa propriul proiect de superavion. Firma cu sediul în Seattle lucra la derularea proiectului unui model care să permită transportarea a peste 700 de persoane într-o singură cursă: un autentic mini-oraş în aer. În noul proiect se prevedea posibilitatea existenţei unor zone de destindere şi baruri de zi. Spre deosebire de proiectul guvernului japonez, această iniţiativă privată a apărut cu scopul de a reduce preţurile. Se dorea a creşte masiv numărul de călătorii, însă recesiunea provocată de atentatele din septembrie 2001 la New York a frânat proiectul.

Concorde-ul în cifre

Capacitatea avionului: 100 de pasageri plus echipajul.

Viteza de croazieră:

2.150 km/h.

Combustibil: Capacitatea de înmagazinare 119.500 litri.

Greutatea: 92.080 kg fără combustibil.

Viteza de decolare: 321 km/h.

Echipajul:

Şase stewardese, doi piloţi şi un inginer de zbor, îmbrăcaţi toţi cu uniforme al căror design este opera unor creatori de prestigiu internaţional.

Mari enigma ale omenirii, Editura Aquila

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here