Zapping prin ştiinţe – Sângele, viața, moartea

0
23

Zapping prin ştiinţe – Sângele, viața, moartea

Sângele înseamnă viață

Sângele a fost întotdeauna înconjurat de o aură sacră şi considerat fluidul vieţii prin excelenţă. Până în secolul al XVII-lea, i se atribuiau numeroase funcţii, precum transmiterea caracterelor ereditare. Juca un rol central în numeroase ceremonii şi ritualuri religioase (inclusiv în euharistia creştină).

Oprirea hemoragiei

Coagularea este, la prima vedere, un fenomen dintre cele mai banale: sângele pare „să se usuce” când este expus la aer. În realitate, este vorba de un proces extrem de complex, în care intervin nu mai puţin de treisprezece proteine numite „factori de coagulare”, a căror activare în lanţ permite oprirea unei hemoragii şi reduce, totodată, riscul de formare a unui cheag.

Un lichid intens populat

Sângele, a cărui funcţie principală este transportarea oxigenului către diferitele organe, este alcătuit din numeroase elemente, fiecare având un anumit rol. Globulele roşii, numite astfel deoarece dau culoare sângelui, sunt numite şi hematii sau eritrocite. Celule fără nucleu, acestea sunt bogate în hemoglobină, o proteină care le permite să fixeze oxigenul. Globulele albe sau leucocitele au rol în sistemul imunitar. Cât despre plachete sau trombocite, acestea intervin în coagulare. Toate aceste celule se află în plasma sangvină, partea lichidă a sângelui.

Sânge nou!

Medicul englez James Blundell, specializat în obstetrică, a constatat că lăuzele decedau deseori în urma unei hemoragii. În 1818, el avansează ideea că transfuzia de sânge poate preveni această nenorocire. În 1829, în urma unor experimente pe animale, efectuează primele transfuzii de sânge între fiinţe umane.
De cele mai multe ori încununată cu succes, operaţia rămâne alteori, în mod inexplicabil la acea vreme, fatală pentru persoana transfuzată.

Metoda de transfuzie sangvină a lui James Blundell.

Fiecare cu grupa sa!

În 1900, biologul austriac Karl Landsteiner evidențiază existența grupelor sangvine după sistemul AB0. Doi antigeni (substanță străină organismului, capabilă să declanşeze un răspuns imunitar pentru a o elimina) A şi B pot fi prezenţi pe suprafaţa globulelor roşii. Fiecare produce anticorpi, îndreptaţi împotriva antigenului sau antigenilor absenţi din propriul sânge, care recunosc, „atacă” şi distrug prin hemoliză globulele roşii care prezintă antigenul corespunzător.

Această descoperire explică accidentele survenite în timpul transfuziilor şi defineşte compatibilitățile între donatori şi primitori. Grupa AB este donator universal, iar grupa 0, primitor universal. Descoperirea, în 1940, a factorului Rh (+/-) de către Landsteiner și Alexander Solomon Wiener creşte şi mai mult siguranţa transfuziilor. Primele instrumente destinate transfuziei sanguine

Păstrarea sângelui rece

În 1914, Albert Hustin înlătură un obstacol major din calea practicării transfuziei, descoperind că adăugarea de citrat de sodiu previne coagularea sângelui. Astfel, prețiosul lichid prelevat de la donator poate fi conservat și transfuzat la primitor, la nevoie.

Teama de contagiune

Transmiterea a numeroase BOLI pe cale sangvină reprezintă o problemă spinoasă în timpul transfuziilor. Apariţia SIDA în anii ’80 a exacerbat şi mai mult această teamă. Scandalul sângelui contaminat, care a izbucnit în Franţa la începutul anilor ’90, a dus la conştientizarea pericolelor legate de transfuziile necontrolate. Între 1984 şi 1985, Centrul Naţional de Transfuzie Sangvină a distribuit, într-adevăr, sânge infectat cu HIV sau cu hepatită unor hemofilici, fapt soldat cu sute de morţi. Acest caz şi altele similare, survenite în alte ţări, au dus la sporirea controalelor donărilor de sânge şi la un control mai strict al provenienţei produselor sangvine.

Alte articole puteți găsi și aici.

Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here