Zapping prin științe – Disecţia, pusă la grea încercare

0
52

Zapping prin științe – Disecţia, pusă la grea încercare

Primele tăieturi de bisturiu
Disecţiile au fost practicate rar de către medicii şi filosofii greci. În Antichitate, câteva descoperiri majore au fost totuşi posibile: în secolul al V-lea î.Hr., Alcmeon din Crotona, discipolul lui Pitagora, face mai ales disecţii ale creierului, pe care îl identifică drept locaşul reflecţiei, dar şi al percepţiei, evidenţiind nervul optic sau trompa lui Eustachio.

În secolul al lll-lea d.Hr., medici ai Şcolii din Alexandria, precum Herofil din Calcedonia, făcând, ocazional, disecţii pe criminali aflaţi încă în viaţă, contribuie şi ei la o mai bună cunoaştere a creierului şi a sistemului nervos.

Anatomia unui geniu

Lucrările de anatomie ale lui Leonardo Da Vinci se numără printre capodoperele Renaşterii, atât în domeniul artistic, cât şi în cel ştiinţific. El nu s-a mulţumit doar cu reprezentarea estetică şi pe dinafară a anatomiei umane, ca în celebrul său Om vitruvian, care reprezintă proporţiile ideale ale corpului uman, ci s-a ocupat el însuşi de disecţii, experimentând procedee precum introducerea cerii în ventriculele cerebrale, acele cavităţi din mijlocul creierului în care părinţii Bisericii primitive, Nemesius şi Sfântul Augustin, credeau că pot localiza cele trei facultăţi ale sufletului subliniate de Galenus. De asemenea, a realizat reprezentări originale şi remarcabile ale mai multor structuri anatomice interne.

„Ecclesia abhorret a sanguine”

În 1163, Conciliul de la Tours pronunţă un decret prin care „Biserica are oroare de sânge”. Această sentinţă marchează suspendarea cercetării în domeniul anatomiei (ca şi a practicii chirurgicale). Autoritatea necontestată a înaintaşilor, în special a lui Galenus, înlocuieşte atunci observaţiile directe.

 

 

Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci pune în relație proporțiile corpului uman cu universul.

 

 

 

Reprezentare a unei disecții în Evul Mediu.

Flamandul Andreas Vesalius este cel care a scos anatomia din bezna vremurilor. Provenit dintr-o familie de medici din tată-n fiu, este numit, în 1537, doctor la Universitatea din Padova, unde primeşte catedrele gemene de chirurgie şi anatomie. Obţine din partea autorităţilor orăşeneşti dreptul de a dispune de cadavrele osândiţilor la moarte.

Triumf și scandal

Andreas Vesalius a fost condamnat de Inchiziție în secolul al XVI-lea.

În 1543 apare DE HUMANI CORPORIS FABRICA (Despre structura corpului omenesc), capodopera lui Vesalius. Magnific ilustrată de Jan van Kalkar, un elev de-al lui Tiţian, dar şi de Vesalius însuşi – opera provoacă scandal în rândul corpului medical. În fapt, autorul său îndrăzneşte să pună la îndoială autoritatea necontestată a lui Galenus, subliniind numeroasele erori presărate în descrierile sale anatomice. După ce a fost medicul împăratului Carol Quintul, Vesalius moare la 50 de ani, pe Insula Zakynthos. Cuprins de febră în timpul unei traversări pe mare, a fost abandonat de echipajul care se temea de molipsire.
Ilustraţiile au jucat un rol important în progresul anatomiei. De calitatea planşelor care însoţeau tratatele depindeau mult succesul şi strălucirea acestora din urmă. Marii anatomişti, când nu erau ei înşişi artişti, ca Leonardo da Vinci, se asociau cu desenatori şi gravori talentaţi. Studiul anatomiei avea, de altfel, un interes artistic: permitea reprezentarea corpului omenesc cu mai mult realism.

Lecția de anatomie

În secolul al XVII-lea, când sunt din nou autorizate, disecţiile publice devin un adevărat spectacol, care atrage deopotrivă curioşi şi studenţi sau savanţi. Două tablouri celebre de Rembrandt, Lecţia de anatomie a doctorului Tulp (1632) şi Lecţia de anatomie a doctorului Joan Deyman (1656), reprezintă scene de disecţie.

Oameni și maimuțe

Dacă Galenus a disecat, poate, fiinţe umane şi, dacă a avut ocazia să studieze anatomia umană pe gladiatorii răniţi pe care avea sarcina să-i îngrijească, cu siguranţă a făcut observaţii… asupra maimuţelor! În asemenea măsură, încât unii istorici consideră că anatomia pe care o descrie ca fiind a omului este, de fapt, cea a vărului său cvasiuman!

 

Alte articole puteți găsi și aici.

Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here