Zâmbiţi vă rog…

0
28

zambitiA fost odată un fermier, acesta lucra când a constatat că şi-a pierdut ceasul în fân. Pentru fermier acest ceas avea o valoare sentimentală.

După o lungă căutare el a renunţat. Afară era un grup de copii. S-a îndreptat către ei şi le-a spus că cel care va găsi ceasul va primi un premiu special.

Auzind asta, copiii s-au dus în hambar şi au început să caute peste tot. Când erau pe punctul de a renunţa, un copil a venit la fermier şi l-a rugat să îl lase singur în hambar pentru a căuta ceasul.

După puţin timp, băiatul s-a întors la fermier cu ceasul în mână.

Fermierul a rămas uimit şi l-a întrebat:

– Cum ai reuşit să-l găseşti? Eu şi ceilalţi copii îl căutam de foarte mult timp.

Băiatul i-a răspuns:

– Nu am făcut nimic deosebit. M-am aşezat şi am început să ascult. Ca să auzim glasul tăcerii avem nevoie de linişte. Astfel, în linişte am auzit ticăitul acelor de ceas, iar apoi am mers în direcţia indicată de sunet.

Liniştea stă oricând la dispoziţia ta iar o minte liniştită poate gândi, evalua şi lua decizii mai uşor decât una zbuciumată.

Uneori nu e nevoie să escaladezi cei mai înalţi munţi, ci doar să ai curajul de a sta cu tine în linişte şi să ştii că sunt 2 lucruri în viaţă ce nu trebuiesc pierdute: răbdarea şi speranţa.

Mădălina M.

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ