Urmare de aici
Un cioban îşi păştea odată oile, când un trecător i-a spus:
– Frumoasă turmă mai ai! Te pot întreba ceva în legătură cu oile tale?
– Desigur, i-a răspuns ciobanul.
– Cât estimezi că merg într-o zi oile tale?
– Care: cele albe, sau cele negre?
– Cele albe.
– Ei bine, cele albe merg cam şapte kilometri pe zi.
– Şi cele negre?
– Şi cele negre.
– Şi câtă iarbă estimezi că mănâncă oile tale într-o zi?
– Care: cele albe, sau cele negre?
– Cele albe.
– Ei bine, cele albe mănâncă circa două kilograme de iarbă pe zi.
– Şi cele negre?
– Şi cele negre.
– Şi câtă lână estimezi că dau oile tale într-un an?
– Care: cele albe, sau cele negre?
– Cele albe.
– Ei bine, cele albe dau cam trei kilograme de lână pe an.
– Şi cele negre?
– Şi cele negre.
Trecătorul era intrigat.
– Pot să te întreb de ce ai obiceiul bizar de a face distincţia între oile albe şi cele negre ori de câte ori îţi pun o întrebare?- Păi, mi se pare natural, i-a răspuns ciobanul. Vezi dumneata, oile albe sunt ale mele.
– Şi cele negre?
– Şi cele negre.
* *
*
– Ori de câte ori mă pregătesc să ies seara în oraş, pun un pariu cu nevastă-mea pe zece dolari că o să mă întorc până la miezul nopţii.
– Şi pe urmă?
– Pe urmă o las întotdeauna să câştige.
* *
*
O aristocrată acoperită din cap până-n picioare cu bijuterii a ieşit din hotelul de lux unde participase la un bal de caritate pentru sprijinirea copiilor străzii, dansând toată noaptea.
Tocmai era pe punctul de a se urca în Rolls Royce-ul ei când un copil al străzii s-a apropiat de ea şi i-a spus pe un ton umil:
– Doamnă, dă-mi şi mie şase penny, căci nu am mâncat de două zile.
Ducesa s-a uitat la el indignată:
– Neobrăzatule! Nerecunoscătorule! Nu-ţi dai seama că am dansat toată noaptea numai pentru cei ca tine?
* *
*
– A fost foarte frumos din partea dumneavoastră să rămâneţi până la sfârşitul discursului meu, când toţi ceilalţi au plecat de mult.
– Mă bucur să aud că v-a făcut plăcere. De fapt, eu sunt următorul vorbitor.
* *
*
Un preot a văzut un băieţel sărind în faţa unei uşi, încercând din răsputeri să ajungă la sonerie. Sărmanul era însă prea mic, iar soneria prea înaltă pentru el.
De aceea, preotul s-a îndreptat către el şi a sunat în locul lui la sonerie, după care l-a privit zâmbind şi l-a întrebat:
– Şi acum, ce facem?
– Acum o luăm la fugă, să nu ne prindă că ne-am jucat la uşa lor!
* *
*
– Arăţi dat peste cap, Jack! Ce s-a întâmplat?
– Păi, nu am reuşit să ajung acasă decât când dădeau zorii zilei. Tocmai când mă dezbrăcam, soţia mea s-a trezit şi mi-a spus: „Nu ţi se pare că te-ai trezit puţin cam devreme, Jack?”. De aceea, ca să evit o ceartă, am preferat să mă îmbrac la loc şi m-am întors la serviciu.
