Zădărnicia deșertăciunii lumești

0
112

lumea„Aud cuvântul lui Dumnezeu, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.” (Luca 8, 14)

Așa vorbește Mântuitorul despre cei ce îngăduie ca spinii să înăbușecuvântul lui Dumnezeu. Sămânța prinde rădăcini, răzbate afară și chiar crește până la o anumită înălțime, dar e înăbușită de înrâuririle lumești și nu aduce roadă. Oamenii aceștia se întorc, cad iarăși în vârtejul deșertăciunii lumești, și în această vâltoare nu mai rămâne loc pentru vreun simțământ înalt. Pe un asemenea sol cuvântul lui Dumnezeu nu poate da roade. De multe ori, duhovnicescul este înăbușit de lumesc.

Înrâurirea cuvântului lui Dumnezeu este înăbușită de plăcerile trupului, de atracția către distracțiile și satisfacțiile lumești. Nu te poți dărui în același timp Împărăției lui Dumnezeu și împărăției acestei lumi. Atâta timp cât ne îngrijim și ne silim pentru multe, uităm, inevitabil, că de un singur lucru avem nevoie (v. Luca 10, 41-42).

Oamenii, îndeosebi cei tineri, se tem uneori de viața creștină, crezând că ea le va răpi orice bucurie și va deschide în fața lor o cale aspră și searbădă. Aceasta este o concepție foarte greșită, care îi face pe mulți să se oprească la jumătatea drumului. „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmi 33, 8), spune Sfânta Scriptură. Toți cei care au gustat s-au convins că nicio plăcere pământească nu se poate asemui cu belșugul bucuriei, cu adâncimea păcii, cu plinătatea vieții pe care le dă Domnul celor ce Îl iubesc.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here