Vrăjitoria

0
118

VrăjitoriaA tăgădui vrăjitoria neagră și cea albă înseamnă a tăgădui încercarea din fiecare zi a oamenilor duhovnicești.

În în‏țeles moral, această vrăjitorie se arată sub chipul rău-voirii și bună-voirii, iar în înț‏eles raț‏ional, ea se arată prin gândul rău și gândul bun.

Rău-voirea unui om îl slăbește pe celălalt, îl paralizează – de fapt, îl ucide. Bună-voirea îl ridică, întărește – de fapt, îi dă viaț‏ă.

De câte ori se întâlnesc doi oameni cu bună-voire, în ei sporește vrăjitoria binelui. De câte ori se întâlnesc doi oameni cu rău-voire, în ei sporește vrăjitoria răului.

De câte ori se întâlnesc doi oameni, unul cu bună-voire și celălalt cu rău-voire, între sufletele lor se dă o luptă nevăzută, chiar dacă nu-și dau mâna sau nu schimbă între ei nici un singur cuvânt. Și rar se întâmplă ca să nu plece amândoi cu răni în suflet.

De aceea, ori de câte ori te duci printre oameni, adună-ț‏i toată bună-voirea și cheamă-L în ajutor pe Dumnezeu. El va porunci îngerului Său să nu se depărteze de la tine. Căci este nespus de milostiv cu to‏i cei ce Îl cheamă.

Când șarpele se apropie de copil și acesta își strigă mama, oare ea nu aleargă de îndată în ajutor? Iar mila mamei este palidă ca visul faț‏ă de mila lui Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009