Vocația familială a ființei umane

0
115

simbolIzvoarele sociologice, psihologice, teologice, medicale vorbesc despre o reală criză a familiei. Ceea ce altădată era considerat „leagănul civilizației”, mediul cadrul și atmosfera cea mai propice afirmării și dezvoltării ființei și personalității umane, este adeseori considerat, în prezent o piedică în calea realizării profesionale și, din acest motiv este amânat și ignorat.

Astăzi, sunt tot mai numeroase „uniunile consensuale”, „cuplurile studențești”, relațiile de probă, ba chiar și numai pentru o zi sau noapte, așa cum se leagă la unele „sărbători ale iubirii”, toate acestea trădând spiritul sau „duhul” lumii în care trăim, aflată într-o căutare exacerbată și frenetică a satisfacerii poftelor și a împlinirii plăcerilor, ce cele mai multe ori trupești, carnale și grosiere, iar pe de altă parte, fuga de responsabilitatea întemeierii unei familii.

Interesant este și faptul că marea parte a lucrărilor de specialitate care abordează problemele acesteia, constatând cu tristețe și regret decăderea ei și criza în care se află, în încercarea de a indentifică soluții la această problemă, recomandă în unanimitate ca o formă de revigorare și restabilire a demnității, scopului și rosului familiei în lume și în viața omului, reîntoarcerea la valorile ei tradiționale.

Lucru de care are cea mai mare nevoie lumea de astăzi este tocmai identificarea și cultivarea valorilor celor mai înalte ale vieții, singurele care îi pot aduce omului adevărat împlinire, pe care toate bunurile sau comorile materiale, adunate la un loc, nu i le pot oferi, iar una dintre aceste valori perene trebuie socotită și familia.

Autorii unei monografii consacrate problemelor familiei contemporane, anunțând că „familia nu mai există” sau, cel puțin în accepțiunea comunitară, ea „s-a destrămat complet”, așezau la originea acestei crize mutațiile provocate „revoluția sexuală” sau de „emanciparea femeii”, în sensul că „așteptările femeii au devenit tot mai multe, iar acest lucru s-a realizat în paralel cu diminuarea obligațiilor pe care le avem în mod tradițional.

Acest lucru a fost posibil deoarece mișcarea feministă a militat continuu nu numai pentru o reconsiderare a statutului (politic, profesional, cultural, etc.) femeii în societate, ci a statutului și a rolului ei în familie.

Femeile nu mai vor să fie simple mașini de făcut copii. Afirmarea lor pe plan politic, profesional, în viața publică, presupune o reconsiderare drastică, a sarcinilor de rol din cadrul familiei.

Dacă, înainte, femeile acceptau el însele departajarea de roluri și complementaritatea de tip tradițional, acum multe dintre ele văd în complementaritatea de acest gen o mare inechitate și o situație conflictuală.

Apoi femeile au învățat să lupte pentru un statut egalitar nu cu propriile arme ci, din păcate, cu armele sexului opus, atitudini ce induce doar efecte negative, din perspectiva unei relații autentice.

Departe de a fi un câștig sau o creștere în planul personalității feminine, acest comportament nu este de cât un surogat, iar prețul plătit recunoașterii poziției egalitare a femeii în planul profesional, economic și socio-politic reprezintă de fapt, pierderea celor mai autentice trăsături avute, trăsături pentru care a fost apreciată și valorizată”.

„Familia Contemporană, între ideal și criză”, Preot profesor dr. Ioan C.Teșu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here