Determinând conținutul îndreptării în Hristos, care constă în înnoirea și vivificarea omului în Hristos, apostolul Pavel vorbește și de modul prin care Hristos a realizat o dată pentru totdeauna în trupul lui această îndreptare, iar omul și-o însușește în Hristos. Modul însușirii îndreptării de către om include credința făcută activă prin lucrările sacramentale și ascetice care îl altoiesc pe om în Hristos, îl fac viu și îl îmbracă în dreptatea trupului sau a cărnii lui Hristos.
Cum anume a realizat însă Hristos în trupul Lui vivificarea și îndreptarea firii omenești?
Această învățătură a Apostolului Pavel nu este sistematică. Nu insistă asupra unui punct al operei răscumpărătoare a Mântuitorului, ci subliniază ocazional diversele aspecte ale operei Lui răscumpărătoare, referindu-se în mod concret la Domnul mort și înviat, activ personal în Biserică.
„Dându-Se pe Sine pentru păcatele noastre”, Domnul a șters „înscrisul împotriva noastră…, pironindu-l pe cruce”, prin ascultarea Lui a îndreptat neascultarea lui Adam, restaurându-i pe oameni în poziția corectă față de Dumnezeu și i-a făct drepți „pe cei mulți”, ne-a eliberat de păcat, în sângele Lui „rânduit dinainte de Dumnezeu jertfă de ispășire prin credință”, „ne-a răscumpărat din blestemul Legii” întrucât „S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți”, făcându-Se blestem pentru noi.
A zdrobit pe diavol „dezbrăcând puterile și stăpâniile” de toată puterea.
Mai mult „triumfând aupra lor în Sine Însuși, le-a dat pe față”; a surpat peretele din mijloc „al zidului”, ucigând dușmănia „în trupul Lui”; i-a împăcat pe Dumnezeu și pe oameni, făcându-i iarăși prieteni și „făcând cele două una”; iar la sfârșit, înviat din morți. S-a făcut „pârgă a celor adormiți”, „ne-a făcut vii împreună” cu El pe noi „cei ce eram morți în greșeli”. In timpurile din urmă îi „va aduce împreună cu El și pe cei adormiți”, adică pe cei care au murit în chip natural.
Aceste puncte ale învățăturii Apostolului Pavel au fost comentate pe larg de Sfinții Părinți. Mai târziu însă tema modului prin care Hristos a realizat în trupul Său răscumpărarea neamului omenesc. Aceasta a fost ridicată la rang de problemă teoretică si a constituit, cum se știe, principala problemă hristologică și soteriologică a teologilor scolastici din Apus.
Apostolul Pavel însă nu insistă în mod special asupra acestei chestiuni. Vorbind despre Hristos, el se referă întotdeauna la Iisusul concret, mort, răstignit, îngropat și înviat. În aceste opere centrale ale Domnului, și îndeosebi în învierea Lui, el vede vivificarea și înnoirea trupului omenesc, adică mântuirea. Dar centrul de greutate pentru Pavel nu este pus pe răstignire, moarte sau înviere ca teme teologice. Centrul și singurul izvor și principiu dominant al învățăturii lui Pavel este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos răstignit și înviat. Hristos constituie în persoană vivificarea și sfințirea credincioșilor.
Panayotis Nellas, Hristos – Dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea noastră
Jurnal Spiritual
