Violenţa verbală şi efectele ei asupra copiilor.
Abuzul verbal sau violenta verbală este o formă de comportament abuziv prin limbaj. Violenta verbală reprezintă un model de comportament care poate afecta serios dezvoltarea emoţională sănătoasă a unei persoane.
S-a demonstrat că şi o expunere singulară la un astfel de comportament poate fi suficientă pentru a afecta încrederea în sine şi starea fizică şi emoţională a unei persoane.
Violenta verbală este definită ca o formă de manifestare emoţională prin care cel ce abuzează doreşte să controleze o persoană.
Rapoarte ale asociaţiilor de psihologi şi psihiatri arată că acest lucru se întâmplă des în relaţiile de cuplu, abuzul fiind suferit în general de femei.
Însă abuzul verbal poate fi suferit de orice persoană indiferent de gen, rasă, gabarit, vârstă sau alte criterii.
Cu atât mai mult sunt predispuşi la abuzuri verbale copiii ai căror părinţi au o înclinaţie spre astfel de comportamente.
Şi în ciuda consecinţelor pe care le poate avea şi a faptului că este cea mai întâlnită formă de abuz, violenta verbală în general nu este tratată cu aceeaşi seriozitate ca şi celelalte forme de abuz, pentru că nu există dovezi fizice.
Fie că apare în familie, la şcoală sau în grupul de prieteni, violenta verbală se poate manifesta diferit.
Se poate manifesta prin: ameninţări sau intimidări, critică neconstructiva, porecle jignitoare, ţipete, învinuiri şi reproşuri repetate, manipulare emoţională, atitudini descurajatoare, farse repetate, diminuarea meritelor persoanei respective sau transmiterea ideii că victima nu valorează nimic fără agresor.
Un copil care a fost victima a violenţei verbale poate prelua cu uşurinţă aceasta modalitate de exprimare în relaţie cu alţi copii sau cu alte persoane adulte, atunci când va creşte.
Copii care sunt victimele unor astfel de comportamente ştiu câtă durere pot produce acestea.
Părinţii care sunt stresaţi au tendinţa de a transmite această iritare spre copiii lor, însă aceştia trebuie să-şi amintească că astfel copiii îşi pierd încrederea în primul rând în ei înşişi, apoi în părinţi.
Există posibilitatea ca aceşti copii să nu-şi poată descoperi şi manifesta talentele şi să devină incapabili de a se adapta provocărilor vieţii.
Cel mai des întâlnit comportament de abuz verbal este ţipătul la copii şi folosirea unor expresii precum “Nu ţi-e ruşine?”, “Mi-e ruşine cu tine”, “Tu chiar nu înţelegi?”, “Nu poţi să faci nimic ca lumea?” şi altele de acest gen.
Copii vor începe să creadă lucruri precum “nimeni nu mă place”, “nu sunt bun de nimic”, “întotdeauna fac prosti”, ceea ce îi va împinge spre izolare sau chiar depresie.
În unele cazuri, copii pot manifesta chiar comportamente auto-distructive care le pot pune viaţa în pericol.
Un studiu recent a demonstrat că, copiii abuzaţi verbal dezvolta probleme de inter-relationare, manifesta tendinţe de agresivitate fizică, şi şansa ca aceşti copii să devină delincvenţi creşte considerabil.
Totuşi, principalul efect al violenţei verbale este o întârziere a dezvoltării.
Se poate observa scăderea ritmului normal de dezvoltare fizică, socială, emoţională şi educaţionala.
Copii pot întâmpina probleme în a-şi face prieteni, pot rămâne în urmă cu nivelul de studii.
Pe termen lung, pot deveni la rândul abuzivi, pot dezvolta anxietăţi şi depresii.
Copiii nu ştiu de multe ori ce sau pentru ce fac anumite lucruri, însă părinţii ar trebui să ştie mai bine să nu aibă astfel de manifestări în prezenţa copiilor chiar dacă uneori devin supăraţi şi frustraţi din cauza copiilor.
Ce ar trebui să facă părinţii?
Aceştia trebuie să încerce să înţeleagă motivaţiile din spatele comportamentului nepotrivit cu copii şi să influenţeze cauzele care îi fac să fie nervoşi şi irascibili.
Apoi să nu folosească expresii jignitoare, având pretenţia că un copil să se comporte ca un om matur.
Să înţeleagă că sunt nerezonabili dacă fac asta, un copil este un copil.
Din moment ce viitorul unui copil se afla în mâinile unui părinte, asta e unul din cele mai provocatoare sarcini pentru părinţi, de a-i ajuta pe copii să-şi încrederea şi siguranţa de sine.
De asemenea, copiii pot fi influenţaţi de violenţă verbală, chiar dacă nu sunt victimele acesteia.
Copii care sunt martorii acestui tip de comportament şi al abuzului emoţional sau fizic pot prezenta simptome precum:
– Depresie (sub aparenţa unei plictiseli cronice, manifestând dezinteres pentru activităţi care de obicei le plac copiilor);
– Anxietate (îngrijorare, în special pentru lucruri de care copii nu sunt conştienţi):
– Probleme la şcoală;
– Agresivitate;
– Hiperactivitate (nu pot sta locului);
– Lipsa de încredere în sine (nu crede că este la fel de bun ca ceilalţi copii);
– Emoţionalitate ridicată sau lipsa emoţiilor;
Copii se pot simţi neimportanţi, nedemni de încredere, fără putere, inadecvaţi, o povară pentru părinţi.
Ca şi adulţi sunt expuşi unor riscuri crescute de alcoolism, consum de droguri, criminalitate, probleme de sănătate mintală, sărăcie.
Sursa: imparte.ro
V-ar putea interesa și aceste articole
