Violența în rândul tinerilor

0
410
violentaDe ani de zile, violența în rândul tinerilor se explică, invocând copilăria dificilă, eșecul şcolar, șomajul. Dar astăzi se mai adăugă alte noi elemente:

Imagini din viața cotidiană ne suprasaturează cu reglări de conturi între tinerii din cartierele defavorizate sau rău famate. Cu toate acestea, nu aveți impresia că actele de violența fizică și mai ales verbală sunt în creștere în rândul tinerilor din toate mediile sociale?

Violenţa căreia suntem supuși să-i facem față zi de zi este o problemă a adulților. Ei trebuie să-i învețe pe copii să-și gestioneze frustrările și să-și controleze impulsurile agresive, pentru că violența este modul primordial de rezolvare a conflictelor. Îi revine, deci adultului misiunea de a-l învăța pe adolescent alte metode de gestionare a conflictelor, cum ar fi, de exemplu negocierea, arbitrajul, medierea.

Dar părinții găsesc această educație din ce în ce mai dificilă în zilele noastre. În primul rând s-a schimbat procesul educativ, care este dificil de pus în practică într-o societate, ea însăși nesigură pe viitorul ei și care prevede schimbări profunde. S-a schimbat cu precădere ceea ce numim cultura de la egal la egal, cultura între tineri care s-a dezvoltat prin internet și rețelele de socializare. Ea a stabilit coduri proprii și a invadat spațiul școlar și familial. Astfel, numeroși tineri, prezenți seara fizic alături de părinți, continuă totuși să trăiască emoțional și cultural în sfera „între tineri”.

În acest context, reperele de odinioară date de familie și care permiteau gestionarea violenței sunt din ce în ce mă greu de transmis.

Dar cine provoacă abaterea de pe calea cea bună?

Atunci când comunicăm pe Facebook sau Twitter, comunicarea nu se desfășoară faţă în față, iar empatia nu poate funcționa, cel mult poate impune anumite limite verbale sau acte de violența. Când celălalt nu este de față, barierele dispar, iar violenţa necanalizată poate da frâu liber ironizărilor cu privire la greșelile unuia sau altuia, răzbunărilor sau acuzelor fără dovezi. Această hărțuire funcționează și face victime chiar și în cartierele din înalta societate.

Noile instrumente de comunicare pot deveni generatoare de violența în măsura în care nu percep durerea și umilința altora.

Periculoase sunt, de asemenea, și anumite jocuri video și filme în care violența se desfășoară fără bariere.

Consumul de jocuri și de show-uri violente are ca efect direct suprimarea graniței dintre real și virtual. Ne referim aici la acel episod în care tinerii filmează cu ajutorul telefonului mobil o scenă în care colegul lor este bătut. Cei care filmează sunt în lumea virtuală, unde rămân fără să-și salveze colegul în lumea reală. Dar tocmai percepția suferinței celuilalt permite stabilirea barierelor dintre real și virtual. Și dacă reușim să suprimăm aceste granițe, atunci nimic nu mai împiedica exprimarea violenței.

La început, copilul este atent doar la el însuși, dar pe parcurs părinții trebuie să-l învețe să se pună în locul celuilalt.

Regula fundamentală de moralitate este: „Nu fă altuia ce ție nu-ți place!”. Dar tocmai această capacitate le lipsește multor tineri de astăzi. Este deci necesar să-i învățăm pe copii să facă diferența dintre real și virtual.

Credința poate ajuta familia în ceea ce privește educația. Dar nu trebuie să ignore nici existența agresivității. Dacă dorim cu orice preț să evităm violenţa, nu-i vom mai putea învăța pe copii să țină cont de agresivitatea lor, care este , în fapt, o reacție naturală. Atunci când cineva ne contracarează acțiunile, putem deveni agresivi, dar în același timp trebuie, în mod cert să-i respectăm părerile.

Iar opusul violenței este respectul. Iisus Hristos i-a respectat pe oamenii arătați cu degetul, excluși, marginalizați. El a spus: „Iubiți-vă dușmanii!”, deci noi trebuie să-i respectăm, deoarece sunt persoane cu aceleași valori și aceeași demnitate de copii ai lui Dumnezeu. Respectul este cel mai bun antidot împotriva violenței, care invadează spațiul intim al semenului nostru. Dacă un tânăr este obișnuit să-l respecte pe semenul său, atunci, oricare ar fi suferințele sale, va găsi cuvintele necesare să vorbească fără să provoace suferință.

Sursa: viechretienne.fr

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here