Traiul în sărăcie este un factor de risc major pentru maltratarea copiilor

0
363
violenţa Persoanele care trăiesc în sărăcie adesea nu au resurse pentru a asigura o îngijire adecvată a copiilor lor. Persoanele de îngrijire pot avea un nivel ridicat de stres, care îi face să fie mai puţin capabili să facă faţă provocărilor zilnice.

De asemenea, unii copii au nevoi fizice sau psihologice speciale, ceea ce le provoacă părinţilor un stres major. Părinţii fără serviciu, singuri şi lipsiţi de experienţă, persoană de ajutor cu afecţiuni psihice, abuz de substanţe, locuinţă/adăpost umil, toţi sunt factori de risc.

Factori de risc pentru părinţi şi persoanele de îngrijire

Un istoric de control scăzut al impulsurilor, violenţă, violenţa domestică sau de abuz al copiilor.

Un istoric de abuz de substanţă, care poate include probleme cu alcoolul.

Aşteptări nerealiste de la un copil şi lipsa cunoştinţelor legate de dezvoltarea normală a copilului în general.

Un nivel crescut de stres care nu este rezolvat pe căi sănătoase. Sursele comune de stres includ faptul de a fi un părinte singur sau adolescent sau faptul de a avea câţiva copii mici cu vârste apropiate.

Lipsa suportului şi izolarea. Părintii care duc lipsa de suport financiar, emoţional sau de alte tipuri au o probabilitate mai mare să îşi abuzeze sau să îşi neglijeze copii. Un părinte sau o persoană de ingrijire care nu are acces la serviciile sociale comunitare pot fi lăsaţi să se descurce singuri cu o varietate de dificultăţi.

A fost abuzat la rândul său în trecut. Persoanele de îngrijire care au fost abuzate în copilărie la rândul lor, cu o stimă de sine scăzută, care sunt depresivi sau care au alte probleme mentale, au o probabilitate mai mare de a reacţiona cu violenţă în condiţii de stres.

Factori de risc pentru copii

Riscul de a fi abuzat sau neglijat creşte dacă un copil are o dizabilitate sau alte probleme de sănătate, cum ar fi:

Naşterea prematură. Nou-născuţii care se nasc devreme adeseori aduc un plus de stres emoţional şi financiar familiei din cauza nevoii lor de a sta mai mult în spital, ceea ce implică un cost mai mare şi din cauza vulnerabilităţii generale care impune o urmărire atentă din momentul în care ajung acasă. Ei pot avea probleme de dezvoltare persistente.

 O dizabilitate fizică, ca de exemplu orbirea sau paralizia;  inteligenţa sub normal;  întârzieri în dezvoltare; un temperament dificil; probleme de comportament, inclusiv tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD);

O legătură nesigură între părinte şi copil este de asemenea un factor de risc pentru abuz sau neglijare. Incapacitatea de se stabili o legătura poate fi rezultatul următoarelor situaţii:

Părinţii nu îşi doresc copilul;

Naşterea de gemeni sau a mai multor copii;

Spitalizare îndelungată a nou-născutului şi separarea de părinţi din cauza naşterii premature sau a unor probleme de sănătate;

Luarea în adopţie sau în asistenţă maternală a unui copil;

Probleme mentale ale persoanei de îngrijire. De exemplu, un părinte care are o depresie severă poate să îşi neglijeze fără intenţie copilul;

Copilul s-a născut cu o afecţiune severă sau o dizabilitate, cum ar fi orbire, surzenie sau autism.

 Aceste tipuri de probleme pot face dificilă comunicarea părintelui cu copilul sau pot împiedica copilul să ofere şi să primească afecţiune.

 Consecinţe

In anul 2002, în Statele Unite de exemplu, aproximativ 1400 copii au murit ca rezultat al maltratării. Supravieţuitorii sunt vulnerabili la afecţiuni emoţionale pe termen lung. Tipic, copii sunt abuzaţi la o vârstă la care nu au experienţă de viaţă şi au o capacitate de raţionare scăzută pentru a înţelege că ceea ce se întâmplă nu este din vina lor.

Maltratarea copiilor mai mici de 7 ani poate duce la modificări permanente ale personalităţii şi în comportament.

Copii care sunt maltrataţi au un risc crescut de a abuza alţi copii şi, mai târziu în viaţă, să-şi abuzeze proprii copii sau părinţii vârstnici.

De asemenea ei au un risc crescut de se implica în acte criminale pe măsură ce trec anii. Ca adulţi, există o mare probabilitate ca ei să aibă probleme fizice şi emoţionale.

Efecte fizice

Abuzul fizic prelungit şi repetat poate vătăma pentru totdeauna corpul.
Anumite tipuri de abuz, cum ar fi “sindromul scuturării bebeluşului” (care mai este denumit şi rănirea intenţionată a capului) pot provoca leziuni ale creierului care pot pune în pericol viaţa. Copii care supravietuiesc pot avea dizabilităţi în dezvoltare sau tulburări de învăţare permanente.

Un copil abuzat sexual se poate infecta cu o boală cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV, care poate să-i pericliteze viaţa.

Probleme de sănătate pe termen lung (cronice), ca de exemplu sindromul colonului iritabil sau disfuncţie sexuală.

Alte afecţiuni, precum osteoporoza, se pot dezvolta ca rezultat al neglijării în copilărie, atunci când nu i s-a asigurat o nutriţie corespunzătoare.

Efecte emoţionale

Toţi copiii care au suferit un abuz sau au fost neglijaţi sau au fost martori la violenţa domestică au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni psihice, probleme emoţionale sau abilităţi sociale deficitare. Aceste probleme pot apărea singure sau în asociere. Efectele abuzului sau ale neglijării sunt determinate de severitatea lor, de frecvenţa lor şi de durata perioadei în care au avut loc şi de relatia copilului cu abuzatorul.

Afecţiunile psihice care ar putea apărea din cauza abuzului sau a neglijării sunt: anxietatea; depresia;

Tulburarea de personalitate borderline. O persoană cu această condiţie mentală are dificultăţi să îşi controleze mânia şi impulsurile, are probleme datorate relaţiilor interpersonale instabile sau intense, are un sentiment scăzut al propriei valori, şi are trăiri înnebunitoare de anxietate legate de teama de abandon;

Tulburare de stres postraumatică; suicid sau idei suicidare;

Disociere. Aceasta constă în încercarea inconştientă de autoaparare împotriva unei experienţe copleşitoare şi traumatizante. Mintea se separă de un eveniment sau de locul/mediul care are legătură cu acel eveniment; de exemplu blocarea memoriei, astfel încât mintea să păstreze un anumit grad de ordine şi de sens.

Tulburări de alimentaţie, cum ar fi restricţionarea severă a caloriilor (anorexie), care duce la o scădere în greutate care nu este sănătoasă.

Alte efecte emoţionale sunt:

Scăderea stimei de sine, care este convingerea centrală a persoanei în legătură cu sine. Copiii nu pot procesa sau înţelege ce li s-a întâmplat. Adeseori, ei se blamează inconştient pe ei înşişi şi cresc cu o proastă imagine de sine, care le afectează relaţiile cu ceilalţi;

Mânie, ostilitate, sfidare, tendinţe antisociale sau comportament criminal;

Negativitate. O persoană cu un istoric de abuz sau de neglijare poate avea dificultăţi în adaptarea la norme;

Abuz de substanţe, cum ar fi folosirea de droguri ilegale sau consumul excesiv de alcool,

Detaşare emoţională. Persoana respectivă poate avea dificultăţi în crearea de legături, în socializare şi în formarea de prietenii. Acestea pot duce la izolare şi la incapacitatea de a învăţa să aibă şi de a dezvolta simpatie, empatie şi alte concepte importante bazate pe emoţie;

Impulsivitate. Persoana nu poate să se gândească şi să prevadă consecinţele înainte de a acţiona. Adesea, aceasta duce la activităţi nesăbuite, riscante sau antisociale, cum ar fi şofatul periculos;

Probleme sexuale. Copiii abuzaţi sau neglijaţi, în special cei care au fost abuzaţi sexual, adeseori au probleme în dezvoltarea unei sexualităţi normale la adolescenţă şi la maturitate. Unii pot avea o promiscuitate sexuală; alţii pot avea teamă şi nu sunt dispuşi să rişte să se implice în nici un fel de intimitate.

Agafia Roșu

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here