”Vinul înveselește inima omului”

0
548
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

vinSfântul Ioan Casian îşi începe scrierea despre cele opt gânduri ale răutăţii cu patima lăcomiei pântecelui, adică cu patima care ţine de dorinţa omului, de pornirea omului după hrană. Aşa a făcut Dumnezeu pe om, ca să aibă trebuinţă de mâncare şi de băutură ca să poată să trăiască. Şi am putea zice că este un dar de la Dumnezeu lucrul acesta, în înţelesul că omul are şi mulţumiri de pe urma faptului că se hrăneşte. Nu numai că se îndestulează, dar aceasta este condiţia existenţei omului. Dar când se deviază de la ceea ce este necesar şi folositor, atunci se poate ajunge la patima lăcomiei pântecelui.

Că avem trebuinţă de hrană şi că Dumnezeu ne dă hrana, că hrana este şi o lucrare a noastră şi un dar de la Dumnezeu, putem înţelege şi din faptul că Domnul Hristos a săturat mulţime mare de oameni cu cinci pâini şi doi peşti. Le-a oferit hrană pentru că ei aveau trebuinţă de hrană. Nu le-a dat o putere ca să stea împotriva foamei, ci le-a dat hrană ca să-şi îndestuleze lipsa. A binecuvântat pâinile şi le-a înmulţit şi a săturat mare mulţime de oameni. Iar ucenicilor Săi, înainte de a face Domnul Hristos această minune, când ei au zis: „Dă drumul mulţimilor ca să se ducă să-şi cumpere de mâncare”, Domnul Hristos a zis: „N-au trebuinţă să se ducă, daţi-le voi lor să mănânce” (Matei 14, 15-16). Prin aceasta i-a obligat pe ucenici să se intereseze şi ei de ceea pot face spre binele altora. Cuvântul acesta: „Daţi-le voi lor să mănânce” spus de Domnul Hristos către ucenicii Săi este şi el un cuvânt veşnic, nu este un cuvânt de circumstanţă. Ne obligă pe unii faţă de ceilalţi ca să fim cu luare aminte şi să fim binevoitori şi ajutători când se poate şi unde se poate. Tot Domnul Hristos a prefăcut, la nunta din Cana Galileii, apa în vin. Ceea ce înseamnă că Domnul Hristos nu este nici împotriva vinului. Dar Domnul Hristos sigur este împotriva beţiei. Ori de lăcomia pântecelui ţine şi nesăturarea, când este vorba de hrană, şi când cauţi hrană mai mult de plăcere decât de necesitate, atunci e lăcomie a pântecelui. Când bei mai mult decât poţi duce, adică când ţi se schimbă gândirea şi simţirea şi se întunecă de pe urma vinului sau a alcoolului mult, atunci e lăcomia pântecelui şi-i păcat şi-i patimă. Vorbesc oamenii de pildă, de patima beţiei. Pentru că de fapt cineva care bea mereu, care nu ştie unde să se oprească, acela nu mai este unul care face un păcat – că se îmbată o dată sau de două ori – ci are o patimă, că nu se poate stăpâni.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu vinul face beţia, ci beţia o face necumpătarea, bineînţeles necumpătarea la băutura de vin. În psalmul 103, unde psalmistul dă laudă lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui, spune că vinul înveseleşte inima omului: „Tu scoţi hrană din pământ, pâinea care întăreşte inima omului, untdelemnul care îi luminează faţa şi vinul care înveseleşte inima omului”. Deci pâinea întăreşte inima omului, îi dă putere, untdelemnul îi dă dispoziţie, bună dispoziţie, îi luminează faţa, pentru că numai un om cu bună dispoziţie are faţa veselă – spune undeva în Scriptură că “„întristarea usucă oasele, iar bucuria luminează faţa” – şi vinul veseleşte inima omului, bineînţeles băut cu măsură.

Părinţii cei duhovniceşti spun că al treilea pahar ar trebui să fie ultimul pahar – ei însă nu spun cât de mare să fie paharul. În orice caz, lucrul de căpetenie este să ştii unde să te opreşti, să nu fi stăpânit de băutură. Gândiţi-vă de pildă că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că beţia îl degradează pe om, îl degradează şi îl aduce în rândul animalelor neraţionale, pentru că îl face să nu mai aibă raţiunea luminată, să nu mai gândească.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here