Vindecarea și simțul sacrului

0
258
Simtul sacrului
Simtul sacrului

Simtul sacrului si energia de la Dumnezeu

Simtul sacrului -Se constată că la cel ce are simţul sacrului şi se roagă, scade consumul de proteine şi o energie nouă, necunoscută, ţine locul unei hrane abundente. Un exemplu printre altele: aveam o pacientă care suferea de cancer al uterului şi nu mai putea fi salvată. Dintr-o dată, s-a trezit în ea simţul sacrului. N-a mai mâncat nimic timp de 40 de zile, iar în acest timp se ruga câte 13 ore pe zi. După 40 de zile, ne-a dat voie să o consultăm. N-am mai depistat cancerul pentru care închisesem la loc operaţia. Era vindecată şi întinerită. Au trecut de atunci zece ani şi continuă să fie sănătoasă. O alta vibraţie s-a născut în ea.

Simturile se refac prin rugaciune

Simţurile pervertite până mai ieri de plăceri gastronomice şi sexuale îşi revin prin rugăciune, se refac, se odihnesc. Odihna simţurilor este necesară nu numai bolnavului, ci şi celui ce vrea să evite sau să prevină îmbolnăvirea. E vorba de a dezvolta o nouă deprindere. Si anume: aceea de a reduce la tăcere vuietul fiziologic si a dobandi simtul sacrului.

Forţa rugăciunii declanşează biocurenţi electrici. Biocurenţii corpului omenesc sunt inferiori, ca potenţial, curentului electric produs de dinam. Dar, din punct de vedere calitativ, ei sunt superiori, deoarece întreţin viaţa şi o cauzează.

Electrofiziologia a descoperit cauzele bolilor într-un plan mult mai subtil

 Ea ne explică de ce violenţa creează boli, de ce visele pot îmbolnăvi la fel de bine ca microbii. De ce viruşii sunt atât de puternici şi de ce oamenii religioşi au o mai mare forţă de rezistentă datorita faptului ca au simtul sacrului. Deşi sunt blânzi, moderaţi, generoşi. Iubirea, nu cea erotică, ci aceea pe care a predicat-o Iisus şi care implică servirea aproapelui, este un generator de biocurenţi.

Sportul cel mai bun pentru organism este cel al credinţei, al rugăciunii. Deoarece prin aceasta, bioelectricitatea umană nu se concentrează numai pe o porţiune a scoarţei cerebrale, ci se difuzează pretutindeni în organism.

Realitatea este că cei vindecaţi prin rugăciune devin după aceea cu totul alţi oameni

Parcă ar fi primit botezul Duhului Sfânt: li se schimbă chiar şi temperamentul şi caracterul, ba chiar şi liniamentul corpului. Mă întreb de ce nu am folosi rugăciunea pentru a ne vindeca de bolile sociale si a dobandi simtul sacrului. De răutatea lumii, de meschinăriile educaţiei noastre, de carierism, de avariţie, de erotism şi de dorinţa de dominare.

Cu ajutorul rugăciunii, atomii omului, fiziologia lui intră în substratul divin al vieţii. Bazat pe o serie de date anatomice şi fiziologice, cred că stimulul rugăciunii ajunge în neuroni. Se propagă prin circuitele neuronale şi ortico-subcorticale, şi de acolo se comunică ansamblului fiziologic.

Celor vindecaţi Hristos le spunea: “Credinţa ta te-a mântuit”

Simtul sacrului -Si adesea adăuga: “De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. Căci, într-adevăr, boala este în cele mai multe cazuri o urmare a încălcării legilor firii, o neascultare de legile mântuirii. Când inima omului se împietreşte faţă de legile naturale şi se întoarce spre josnicie, boala se apropie cu paşi repezi. Mânia, răzbunarea, invidia, răutatea, remuşcarea etc. produc în organismul uman o stare toxică. Lucru evident pentru medic. Căci trupul omului, ca şi sufletul lui, a fost făcut să fie bun. Răutatea îl îmbolnăveşte. Din acest motiv, duşmănia şi ura sunt păcate grave. Isus ne îndeamnă să ne rugăm şi pentru “vrăjmaşii noştri”. Rugăciunea este o forţă care restabileşte echilibrul organic, reaşezând toate celulele şi funcţiunile corpului în faţa  lui Dumnezeu.

Forta rugaciunii a fost demonstrata stiintific

Electrofiziologii Redkin şi Hikley susţin că forţa rugăciunii constă în declanşarea unor biocurenţi electrici. Demonstrând că boala este o manifestare bioelectrică, iar greşelile de comportament moral aduc modificări mecanice. Chimice şi fiziologice, modificări ce au la origine biocurenţii gândului opţiunilor omeneşti. De asemenea, electrofiziologia a observat că biocurenţii se pot crea şi înmulţi prin exerciţiu religios. Făcându-i să acţioneze în fiecare celulă, în fiecare neuron. Austeritatea religioasă se dovedeşte, astfel, o metodă de prevenire şi tratament al bolilor din punct de vedere electrofiziologic. IUBIREA, simtul sacrului, pe care a predicat-o Isus şi care implică spălarea picioarelor, servirea aproapelui, devotamentul, e un generator de biocurenţi. Prin activitatea de rugăciune, bioelectricitatea umană nu se concentrează numai într-o porţiune a scoarţei cerebrale. Ci se difuzează peste tot în organism.

Efectele se vad dupa rugaciunea cu staruinta

Efectele rugăciunii şi intervenţia divinităţii nu se produc decât după ce omul s-a rugat cu stăruinţă, până la completa purificare a trupului şi sufletului. Cu ajutorul rugăciunii, celulele omului şi fiziologia lor intră în substratul divin al vieţii, prin simtul sacrului. Stimulul rugăciunii, odată ajuns în neuron, se propagă prin circuite neuronale corticale şi subcorticale. Iar de acolo se comunică întregului ansamblu fiziologic.

Regulile de igienă biologică, alimentară, morală şi socială, pe care le cuprinde religia lui Iisus Hristos, fac din această religie cea mai vestită ştiinţă. Folosindu-se de această ştiinţă, si de simtul sacrului, medicii ar putea reda permanent bolnavilor puterile pierdute.

Dr. Alexis Carrel, Rugăciunea – Consideraţii medicale şi ştiinţifice

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here