Vincent van Gogh, simbol al sacrificiului necondiționat pentru artă

0
1540
self-portrait-1887Tablourile lui Vincent van Gogh sunt estimate acum la zeci de milioane de euro, dar nu se poate spune că a avut o viață îndestulată. Deși vorbea fluent franceza, germana și engleza și era un munte de talent, artistul s-a zbătut toată viața în sărăcie, singurul său venit constant fiind ajutorul venit din partea fratelui mai mic, Theo.

A fost, în egală măsură, expresionist, simbolist și suprarealist. Figura sa tragică a reprezentat, poate cel mai bine, simbolul sacrificiului necondiționat pentru artă. A fost un pictor fără discipoli și fără succes în timpul vieții, scrie Agerpres,

S-a născut la Zundert, Olanda, la 30 martie 1853, într-o familie de pictori și negustori de artă, tatăl său fiind pastor protestant, iar mama lui având reale înclinații spre pictură.

A muncit de la 15 ani

La vârsta de 15 ani, familia sa a avut mai multe probleme financiare, iar adolescentul van Gogh a fost nevoit să renunțe la școală ca să muncească. A fost angajat de unchiul său la o societate în domeniul artei din Haga.

Ulterior, în 1873, a fost transferat la Galeria Groupil de la Londra. A devenit un fan al scrierilor lui Charles Dickens și George Eliot, iar când avea timpul liber vizita galerii de artă.

12CLARKJP4-master675

Salvat de credință

S-a îndrăgostit de fiica proprietăresei unde locuia, Eugenie Loyer. Atunci când aceasta i-a respins propunerea sa de căsătorie, van Gogh a suferit o cădere psihică. Și-a aruncat toate cărțile cu excepția Bibliei și și-a dedicat viața lui Dumnezeu. La locul de muncă a devenit furios, iar pe clienți îi îndemna să nu mai cumpere “artă fără valoare”, așa că a fost concediat.

În perioada următoare a predat într-o școală de metodiști și a ținut predici. Deși fusese crescut într-o familie religioasă, până la acest moment, nu luase în considerare viața bisericii.

Potato_Eaters_Van_Gogh_April_1885

Voluntar într-o mină de cărbune

Potrivit biography.com, din dorința de a deveni ministru s-a pregătit pentru examenul de admitere la Școala de Teologie din Amsterdam. După doar un an de studiu, a refuzat să ia examenele în limba latină; el o considerea o “limbă moartă” a oamenilor săraci, iar ulterior n-a mai vrut să dea admiterea.

Anul 1878 l-a găsit muncind, ca voluntar, la o mină de cărbune din sudul Belgiei. A continuat să predice și a slujit celor bolnavi, realizând diverse lucrări.

Wheat_field_with_crows_by_vincent_van_gogh

A decis să se facă artist

În 1880 a decis să revină la Bruxelles și să devină artist. Opera cea mai reprezentativă pentru această perioadă de afirmare artistică a fost “Mâncătorii de cartofi” (1885).

În 1886, a apărut, pe neașteptate, în locuința din Paris a fratelui său Theo, unde a rămas aproape doi ani, până 1888. La Paris, i-a întâlnit, pentru prima oară, pe Paul Signac, Georges P. Seurat, Toulouse-Lautrec și Paul Gauguin.

wheat-field-with-reaper-and-sun-1889

“Micuța casă galbenă”

A descoperit impresionismul și arta japoneză, dar nu a găsit acea solidaritate între artiști, pe care o visase, ci doar dezbateri sterile și invidie meschină. Din perioada petrecută la Paris, timp în care a lucrat în atelierul pictorului P. Cormon, se cunosc douăzeci și trei de tablouri și două file cu schițe.

Perioada cea mai liniștită a vieții sale, anul 1888, a petrecut-o la Arles, în ceea ce avea să se numească “micuța casă galbenă”. Aici a dat naștere grandioasei serii de tablouri de o măiestrie tehnică absolută, celebrele “Tournesols” (“Florile soarelui”) stând mărturie în acest sens.

pictura-van-gogh-6645602

Mizeria și foamea

Această perioadă de creație excepțională nu a exclus, însă, nici mizeria și nici foamea, artistul cumpărându-și, în primul rând, vopseaua atât de necesară. Hrana sa era formată din cafea, pâine și absint. Acestea însă i-au distrus sănătatea și așa destul de șubredă.

Îngrijorat de starea sa, fratele său Theo l-a invitat pe Paul Gauguin la Arles pentru a-l supraveghea pe van Gogh. Personalitățile celor doi, atât de diferite, nu au făcut decât să precipite crizele psihice de care suferea van Gogh.

i-piatnik-vincent-van-gogh-gwiazdzista-noc-1000-el-5403

Și-a tăiat lobul urechii

În 1888, van Gogh s-a automutilat, tăindu-și lobul urechii stângi. “Autoportret cu urechea bandajată” (1889) avea să numească van Gogh unul din autoportretele, pe care le-a pictat la o lună după automutilare.

Stările depresive s-au agravat. Din acest motiv a fost internat la azilul Saint-Remy-de-Provence. In cele din urmă, s-a retras la Auvers-sur-Oise sub supraveghere medicală. A murit la 29 iulie 1890.

5164381_orig

Ana Grama

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here