1907 – Viitorul
Asta aş vrea să le spun oamenilor: Dragii mei fraţi, de ce vă chinuiţi pe voi şi de ce-i chinuiţi și pe alţii, de ce vă străduiţi să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni?
Nci voi, nici altcineva nu poate face asta. Încercând să remodelați şi să îndreptaţi viaţa oamenilor, nu faceţi decât să vă chinuiţi pe voi şi să-i chinuiţi pe alţii, distrugeţi viaţa voastră şi viaţa altora. Nici un om pe lume nu e chemat să-i corecteze pe alţii, nimeni nu poate face asta.
Fiecare om are o singură chemare, să se corecteze, să se îndrepte pe sine.
Fiecare poate şi e dator să facă acest lucru. Mai mult, fiecare poate şi trebuie s-o facă, adevăratul bine al fiecărui om stă numai în asta, în a se îndrepta pe sine, a se înălţa, cum scrie în Evanghelie, ca fiu al lui Dumnezeu.
Numai de-ar simţi omul asta, de şi-ar aduna toate forţele nu ca să trăiască pentru trupul său, ci pentru Dumnezeu; de şi-ar aduna toate forţele pentru a spori iubirea, atunci ar simţi cât de plină de bucurie şi cât de uşoară ar deveni viaţa lui.
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi. Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine. Că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei, 11:28-30). (7 septembrie)
Am înţeles azi mai limpede ca înainte că totul creşte, pleacă şi trece.
E de mirare că oamenii nu pot pricepe asta; ei îşi transferă toate dorinţele în viitor, fără să le treacă prin minte că viitorul nu stă-n loc, că va trece la fel ca trecutul. (7 septembrie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om”; din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
