Victor Babeș. Știați că …

0
1115
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Fondatorul şcolii româneşti de Microbiologie, Victor Babeş, s-a născut la 4 (28) iulie 1854, la Viena, din tată cu origini în Banat şi mamă austriacă.

Victor BabesRenunţă la o carieră muzicală, de care se simţea atras, studiind medicina la Budapesta şi Viena. Şi-a început carieră ştiinţifică ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică de la Budapesta (1874-1881). Între anii 1881-1887 devine doctor-docent (profesor asociat) şi profesor de histopatologie la Facultatea de Medicină din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris şi Berlin.

Un an de zile (1885-1886) a lucrat la Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch.

A fost distins de trei ori cu premii academice, de către Academia de Ştiinţe din Paris, cu premiul Montyon, în 1886 şi 1924, şi cu premiul Breant în 1913. Cu primul dintre premii a fost distins pentru lucrarea “Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, primul tratat din lume, complet şi sistematic, de bacteriologie, publicat în 1885 împreună cu André-Victor Cornil.

În 1887 Victor Babeş este chemat în ţară ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În acelaşi an, pe 28 aprilie, fondează Institutul de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, cel mai vechi institut ştiinţific medical din România, care astăzi îi poartă numele.

Tot Victor Babeş pune bazele publicaţiilor “Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie” (1889), “România medicală” (1893) şi “Archives des sciences médicales” (1895).

Fiind considerat unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, Victor Babeş a adus contribuţii deosebit de importante, de renume mondial, la studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei.

De asemenea el este primul care a demonstrat prezenţa bacililor tuberculozei în urină persoanelor bolnave şi a descoperit peste 50 de microorganisme patogene noi (pseudobacilul rapciungii, germenii din grupul paratific). De o deosebită importantă este descoperirea unei clase de paraziti- sporozoari intracelulari nepigmentati- care cauzează febră de Texas la pisici şi alte îmbolnăviri la animalele vertebrate. La Congresul Internaţional de Zoologie din Londra (1900) aceşti paraziţi sunt clasificaţi în genul Babesia (bolile provocate sunt denumite babesioze- piroplasmoze- babesia bovis şi babesia ovis) în memoria descoperitorului lor.

Victor Babeş a pus în evidenţă şi corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate- corpusculii Babes-Negri.

Alte eponime asociate numelui său sunt reprezentate de Corpusculii Babes-Ernst: incluzii metacromatice în protoplasma unor bacterii gram pozitive (de exemplu bacilul difteric).

Responsabil de introducerea vaccinării antirabice în ţara noastră, marele savant a descoperit şi valoarea serului imun, capabil să inactiveze microbii, a enunţat principiul imunizării pasive şi a inventat o metodă originală de imunizare antirabică (tratament asociat: vacin şi ser antirabic), cunoscută în lume ca “Metoda romană de tratament antirabic” (1888).

Victor Babeş a fost promotorul concepţiei morfopatologice despre procesul infecţios, orientare medicală bazată pe sinteza dintre bacteriologie şi anatomia patologică, Savantului român i s-a atribuit şi meritul de a fi inventat primul model raţionalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor şi a ciupercilor din preparate histologice şi din culturi.

El a studiat, al doilea după Louis Pasteur, “concurenţa vitală” dintre speciile bacteriene şi a introdus, pentru prima oară în lume, tehnica antibiogramei, preluată imediat de elveţianul Karl Garse care a folosit-o în cercetări similare de antagonism bacterian, şi în 1887, de către biologul german Iulius Richard Petri, cu care savantul român a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosită şi astăzi în toate laboratoarele de microbiologie.

Victor Babeş a enunţat şi principiul teoretic al antibiozei.

Acesta explică antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretării de către acestea a unor substanţe cu acţiune reciproc inhibitorie. Constatând că aceste substanţe pot opri chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea ce stă la baza principiului autoantibiozei.

În 1892 savantul român a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. Din 1893 Babeş a fost ales membru titular al Academiei Române, el fiind deja membru al Academiei de Medicină din Paris şi al Comitetului Internaţional pentru combaterea leprei.

S-a preocupat îndeaproape de problemele medicinei profilactice (alimentarea cu apă a oraşelor şi satelor, organizarea ştiinţifică a luptei antiepidemice, etc.). Ca director al Institutului care îi poartă numele, Babeş a abordat unele din problemele medico-sociale ale acelor vremuri, cum ar fi problema pelagrei, şi a formulat soluţii realiste privind organizarea medicală a ţării, preconizând oraganizarea unui Minister al Sănătăţii.

În 1900 a înfiinţat la Bucureşti Societatea Anatomică.

Aceasta a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice din ţara noastră. În 1913 a contribuit la combaterea epidemiei de holeră din Bulgaria, preparând un vaccin antiholeric. În 1919 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, nou înfiinţată.

Strâns legat de popor, Victor Babeş a luptat pentru aplicarea cuceririlor ştiinţei în scopul îmbunătăţirii vieţii oamenilor. A studiat cauzele bolilor cu extindere în masă (pelagra, tuberculoza), atrăgând atenţia asupra rădăcinilor sociale ale acestora. În întreaga activitate ştiinţifică şi socială, un rol important l-a avut concepţia sa filozofică materialistă, expusă în special în lucrările: “Consideraţiuni asupra raportului ştiinţelor naturale către filozofie” (1879) şi “Credinţa şi ştiinţă” (1924).

Vorbind despre importanţa epocii asupra căreia şi-a pus incontestabil amprenta, Victor Babeş spunea într-o comunicare făcută la Academia Română (14 februarie 1903):

“Descoperirle epocale asupra microbilor au modificat în mod radical anatomia patologică, care se ocupa până atunci aproape exclusiv cu descrierea şi morfologia leziunilor pricinuite de boală […] Anatomia Patologică a contribuit mai mult ca oricare altă doctrină la crearea erei bacteriologice”.

La 19 octombrie 1926, la Bucureşti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanţi români, Victor Babeş. Descoperirile sale au oferit însă noi perspective şi au deschis noi porţi urmaşilor săi.

Sursa: medicalstudent.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here