Un om care se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii i se plânse unui înțelept spiritual vestit:
– Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!
Înțeleptul luă o mâna de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
– Acestea sunt suferinţele tale. Toată apa se tulbură şi se murdări. Înțeleptul aruncă apa, luă o altă mâna de cenuşă la fel cu cea dinainte, i-o arăta omului nostru, se apropie apoi de fereastră şi o aruncă în mare.
Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl lămuri înţeleptul. “În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar cu apă sau marea.”
Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minţi nepricepute şi braţe închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconştientă, ci adevăratul curaj, care în faţa fiecărei probleme spune liniştit: ”Există cu siguranţă o soluţie pe undeva, iar eu o voi găsi .”
Când în viaţa ta există momente în care te plângi de starea jalnică în care se află lumea, societatea sau când eşti tentat(ă) să arăţi acuzator spre alţii, răspunde-ţi la o singură întrebare:
“Sunt parte din problemă sau din soluţie?”
Adaptare după un text de Bruno Ferrero
Jurnal Spiritual
 să arăţi acuzator ...){kind=link}