Din meditațiile lui Tolstoi: E de mirare tăria opiniilor oamenilor proşti

0
178

Viaţa1908 – Viaţa noastră şi rostul nostru în viaţa seamănă cu ceva bun, necesar oamenilor, care se înfăptuieşte printr-o forţă de neînţeles pentru ei. Să ne închipuim că se construieşte ceva. Oamenii nu pot înţelege ce şi cum, dar ştiu că trebuie să care într-o anumită direcţie materialele: pietre, nisip, var, lemn, fier. Şi dacă oamenii fac asta, le este bine şi uşor.

Unii de fapt o fac ştiind că se construieşte ceva, alţii fără să ştie nici măcar asta. Sunt unii oameni leneşi, care pur şi simplu nu fac ce trebuie, şi le e rău. Sunt oameni sârguincioşi, dar încrezuţi, care cred că ştiu de ce lucrează, şi fie nu cară materialele unde li s-a spus, fie încep să construiască ce nu trebuie. (9 februarie)

Viaţa noastră se manifestă dual: 1) ca eliberare a spiritului în sinele nostru, ca desăvârşire a personalităţii şi 2) ca eliberare a spiritului în Tot, ca desăvârşire a lumii. (9 februarie)

Câinele e uimit de gramofon, dar nu se miră de vocea omului, de manifestarea vieţii în el, în elefant, în cal, în muscă, ştie că există şi alte făpturi ca el, separate între ele. Musca şi păduchele ştiu despre existenţa muştei şi păduchelui, dar nu ştiu despre cea a omului. Omul nu ştie asta despre globul pământesc. Iar globul pământesc nu ştie asta despre… ş.a.m.d. (9 februarie)

E de mirare tăria opiniilor oamenilor proşti, care nu gândesc. Şi cum ar putea fi altfel? Cel care gândeşte ştie ce complicată e orice afirmaţie inteligentă şi adesea ce îndoielnică este. (9 februarie)

Simt din ce în ce maimult binefacerea uitării. (9 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas