Viața Sfântului Daniil Sihastru

0
233
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Daniil Sihastru si Stefan cel Mare
Credinţa Adevărată

Cuviosul Părinte Daniil Sihastru a fost unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl a pustiei și povățuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moși a mănăstirii Sfântului Nicolae din Rădăuți. La începutul secolului al 15-lea, a primit din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viața cea îngerească  a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos.

Niciodată, Daniil nu lipsea de la biserică.

Nu se juca asemenea cu ceilalți copii nici nu căuta odihnă sau mâncare. Când avea vârsta de zece ani, a fost dat să învețe carte în mănăstirea Sfântului Nicolae de la Rădăuți. Copil fiind s-a dovedit cu o gândire matură de om bătrân cu înțelegere. După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaș al lui Hristos, s-a făcut călugăr. In această mănăstire a primit numele marelui proroc și împărat David. Și era întru toate ascultător cuvioșilor părinți.  L-a avut ca dascăl și părinte duhovnicesc, pe mult nevoitorul și purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuți. Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoința vieții călugărești. Cel mai mult iubea liniștea, postul și rugăciunea.

Daniil Sihastru, nu gusta nimic până la asfințitul soarelui; uneori postea desăvârșit câte trei și chiar cinci zile și se hrănea cu legume și ierburi.

În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua și noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă și la chilie dormea puțin, pe un mic scăunel mereu veghind şi cugetând la cele dumnezeiești. Iar dintre cărți cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o știa pe de rost și o repeta zilnic. Pentru sfințenia vieții sale, pentru posturile îndelungate și pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni și cu lacrimi, cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deșarte.

În anul 1451, întâmplându-se grabnica moarte domnului țării, Bogdan Voievod, fiul său, Ștefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar auzind de nevoința Sfântului Daniil Sihastru și fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. În primăvara anului 1457, Ștefan Cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredințat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastru și de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic și rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui; îşi mărturisea păcatele; apoi cerea cuvânt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mâinile păgânilor. I-a incredintat că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.

Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizantului, aproape o jumătate de secol.

A castigat patruzeci şi şapte de războaie şi înălţând patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastru s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti. A fost, totodata, si ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său. Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări. Ea era întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Se mai spunea despre dânsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei.

Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca această şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră. Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastru s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos. El a fost un mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit; nu gaseai nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc. N-a trecut multă vreme. Indată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului. Veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpâniţi de duhuri necurate şi se vindecau.

Credincioşii, neputând ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire.

Iar Cuviosul cobora noaptea; se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinţei; îi sfătuia, îi binecuvânta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor. În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastru au fost aşezate din nou în mormântul său. Ele sunt pastrate până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România. Printre acestia s-a aflat si Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastru, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

Vieţi de Sfinţi aleşi din luna decembrie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here