Viața lui Valeriu Gafencu (II) – Fapte de creştin militant

Creștinul militant, Valeriu Gafencu

0
177

gafencu2Urmare de aici

Creștinul militant Valeriu Gafencu

Creștinul militant și pătimirea din închisorile comuniste. „În închisoare, Valeriu Gafencu nu era singur pe linia trăirii creştine intense, ci făcea parte dintr-un grup ce împărtăşea aceeaşi orientare spirituală. Alături de doctorul Traian Trifan, studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea să devină ieromonahul Arsenie Papacioc de la Techirghiol. Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Ţoţea şi alte suflete alese”.

La aceşti prieteni ucenici mai adăugăm pe Gheorghe Jimboiu

Caracterizat astfel de un coleg: „Şi el spunea veşnic rugăciunea inimii, trăind numai pe coordonatele dragostei faţă de celălalt. Era de o bunătate şi o seninătate extraordinară. Nu auzeai de la el un singur cuvânt de răzbunare şi ură. Un înger în trup”. Celălalt adept al lui Gafencu a fost Constantin Dumitrescu, călugărit de asemenea după ieşirea din închisoare. Amintim şi pe preotul Constantin Voicescu din Bucureşti şi pe inginerul Aurelian Guţă, trăitor astăzi în Craiova.

O credinţă curată şi puternică

Creștinul militant Valeriu Gafencu-Din caracteristicile şi faptele creştine ale lui Valeriu Gafencu, sufletul acestor fraternităţi din detenţie avem mărturii. O credinţă curată şi puternică. „Trăieşte intens iubirea şi credinţa în Hristos, relatează supravieţuitorul. Se întăreşte în Duhul Sfânt, se roagă necontenit, Dumnezeu îl învrednicise cu darul rugăciunii inimii, practicată de călugării isihaşti”. Această stare de incandescenţă spirituală a credinţei atrăgea şi pe alţii. Unul din fraţii săi de suferinţă mărturiseşte cu prilejul trecerii aceluia în veşnicie: „El era plin de har (…). Credinţa lui Valeriu mi-a dat putere. Mesianismul omului ce murea mi-a dat aripile mărturisirii”.

Erau mulţi studenţi în Aiudul anilor ’43-’48

Şi Jean Bukiu îşi aminteşte într-un articol: „Erau mulţi studenţi în Aiudul anilor ’43-’48. Dar deasupra tuturor, prin credinţa în Iisus şi prin comportare, apărea ca o lumină Valeriu Gafencu. Fără ca el să se impună sau să ceară ceva”.

Dar suflul acestei trăiri trecea dincolo de zidurile închisorii. Mărturisind despre sine: „Faptul că am ajuns a înţelege şi a trăi chiar spiritul creştin, m-a făcut să mă simt mulţumit, ca trezit dintr-un mormânt”.

El dă apoi felurite sfaturi mamei şi surorilor

Creștinul militant Valeriu Gafencu-Pe acestea le îndeamnă să se ferească de păcat, să se roage mult, să meargă regulat la biserică. „În viaţa asta credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă e mort”, precizează el. Surorile în special să citească Biblia. Mărgăritarele lumii, Pollyana, şi să-şi îndrepte adesea gândul către Maica Domnului.

Dar propovăduirea credinţei creştine „cu timp şi fără timp”, după expresia Apostolului, evidenţiază o altă preocupare a tânărului. Predicarea măreţiei lui Hristos printre deţinuţi, cu o putere puţin întâlnită în epoca noastră. Ioan Ianolide, prietenul lui de o îndelungată suferinţă, mărturisea că şi după 31 de ani el îl simţea pe Valeriu aproape. Și împreună se aflau lângă Domnul Iisus.

Iubirea de oameni de care a fost capabil s-a dovedit activă

Creștinul militant Valeriu Gafencu-Și într-un climat de suferinţă de nesuportat în mod obişnuit. Cei care l-au cunoscut şi l-au văzut în timpul reeducării propovăduind, încurajând, înălţând sufleteşte pe cei din jur. L-au asemănat cu un Apostol Pavel al zilelor noastre. De aceea bolnavii din alte camere ale sanatoriului se adunau în jurul patului şi-l ascultau, întărindu-se astfel în faţa încercărilor pe care le trăiau. Puterea iubirii lui strălucea nu numai în ceasurile exterminării programate, ci şi în întreaga atmosferă pestilenţială a bolii şi suferinţei. Când se simţeau aproape aripile morţii.

Sosirea lui Valeriu Gafencu în închisoare, resimțită ca un miracol

Un fost coleg de detenţie îşi aminteşte despre Târgu-Ocna: „Sosirea sa în acest penitenciar este resimţită de ceilalţi deţinuţi ca un miracol. Personalitate harismatică, Valeriu Gafencu preschimbă traiul sordid de închisoare în viaţă cu adevărat creştină. El era îngerul cu ochi albaştri care obliga, prin însăşi prezenţa lui, la pocăinţă şi rugăciune. Care-i întărea pe cei din jur şi-i transforma lăuntric pentru tot restul vieţii”.

Întâlnind un sărac, i-a dat pe neobservate, haina de pe el

Creștinul militant  Valeriu Gafencu -Milostenia l-a caracterizat de asemenea pe acest fiu al unor refugiaţi din Basarabia. Aceștia au  plecat de acolo doar cu ce au putut încărca într-o căruţă. În prima colonie de lângă Aiud a întâlnit o dată un sărac, căruia i-a dăruit pe neobservate haina de student de pe el. Gestul aminteşte de viaţa Sfântului Martin de Tours, dar la întoarcere a fost învinuit de lipsă de dreaptă judecată. El însă s-a justificat: „Am trimis-o înainte!”, adică a dat-o de pomană şi nu-i pare rău.

Și preotul Vasile Boldeanu de la Paris, a declarat că a fost ajutat de  Valeriu Gafencu

Că fiind transferat la Aiud numai în cămaşă şi pantaloni, aproape îngheţat, a fost salvat de mai tânărul său frate de suferinţă.

Acesta a dezbrăcat bundiţa lui îmblănită şi l-a îmbrăcat pe el. De aceea, cu privire la donator, s-a spus: „Gesturile lui erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele lui, arareori sau târziu sesizate sau descoperite. Erau daruri integrale ale fiinţei lui. Valeriu nu dăruia, se dăruia”.

Puterea de sacrificiu a tânărului nostru deţinut atingea limitele mitului

Creștinul militant Valeriu Gafencu -Ea nu a ţinut seama de om, de neam, de religie sau de diferenţă de convingeri politice. La Târgu-Ocna, Valeriu Gafencu ajunsese într-un grad avansat de boală. Simţea că moartea se dovedea din ce în ce mai aproape. În această stare, când bolnavii de tuberculoză se agaţă de un fir de pai în speranţa supravieţuirii, el a fost capabil de un gest suprem. Streptomicina, primită prin prietenul său Relu Stratan, a donat-o muribundului Richard Wurmbrand. Acesta a devenit în libertate pastor baptist. Însănătoşindu-se, acesta s-a eliberat şi a scris mai multe cărţi în care îşi aminteşte cu recunoştinţă de cei care cândva l-au scăpat de la moarte.

Obișnuit cu închisoarea, Valeriu a ştiut să-şi păstreze tinereţea sufletului său greu încercat

Creștinul militant Valeriu Gafencu -Sentimentul prieteniei cultivat de donatorul medicamentului vindecător este iarăşi exemplar. Se ştie că în detenţie nu poţi avea încredere în nimeni, deoarece nu ştii care semen este în realitate ochiul şi urechea administraţiei opresive. Obişnuit cu anii grei de închisoare, Valeriu a ştiut să-şi păstreze tinereţea sufletului său greu încercat. Se vede această fermitate creştină şi umană în scrisorile pe care le trimitea familiei. Aproape regulat, el se adresa nu numai unei persoane, ci şi multora dintre rudenii. Le amintea pe rând, ca la acatist, referindu-se concret la nevoile zilnice şi la starea lor reală.

Întrajutorarea multora dintre ei şi numeroşii prieteni şi ucenici

Cât priveşte dimensiunile sentimentelor sale în traiul din celule, stau mărturie legăturile vii cu fraţii de suferinţă. Întrajutorarea multora dintre ei şi numeroşii prieteni şi ucenici. Aceştia l-au urmat şi în zilele reeducării după metoda barbară a lui A.S. Makarenko.

Se vorbeşte şi astăzi, după o jumătate de veac de la trecerea la izvorul frumuseţii veşnice, despre mesianismul lui. Despre influenţa sfântă pe care o avea asupra oamenilor. „Acest om, la Târgu-Ocna, se uita în ochii criminalilor şi-i făcea miei. Şi erau cei mai mari zbiri. Chiar şi directorul închisorii nu-l putea privi în ochi. Atât de mult influenţa sufletul lui cald, încât cine l-a cunoscut s-a transformat complet”. Alte caracterizări sunt la fel de maximale: „Toată lumea, îşi aminteşte medicul lui curant, îl iubea şi-l stima. Până şi cei din administraţie erau impresionaţi de această puternică personalitate”. Prezenţa lui crea oriunde bucurie, iubire, respect, apropiere sufletească.

Îndemnul iubitor de întoarcere la credința creștină

Creștinul militant Valeriu Gafencu -Puterea acestei comuniuni de credinţă s-a arătat în cazul acelor fraţi de suferinţă, determinaţi de forţa lui morală intransigentă la opţiuni de necugetat în puşcărie. Ei s-au hotărât anume să renunţe la pachetele cu alimente şi medicamente trimise de familie, numai să nu devină informatori.

Altă formă a aceleiaşi binefăcătoare influenţe a constituit-o îndemnul iubitor de întoarcere la credinţa creştină din mlaştina ateismului. Este cazul cu bătrânul socialist Gh. Filipescu, care, fiind influenţat de el, a mărturisit în momentele morţii divinitatea Mântuitorului lumii.

Om al păcii se dovedeşte Valeriu Gafencu

Și din preocuparea lui permanentă de a menţine bunăvoinţa şi unitatea oamenilor. Se ştie că unii dintre cei întemniţaţi aveau convingeri lumeşti în comparaţie cu grupul „spiritualilor”. Discuţiile şi discordiile dintre aceştia deveniseră insuportabile şi ruptura dintre grupuri părea definitivă. Cineva trebuia să ia o iniţiativă de pace. De ziua conducătorului grupului advers, patru dintre ceilalţi au întins mâna celor supăraţi, urându-le sănătate şi mulţi ani fericiţi. Printre ei, un rol de frunte în această iniţiativă evanghelică l-a avut Valeriu Gafencu.

A intervenit în împăcarea lui Nicolae Vişan cu Paul Vilescu

Creștinul militant Valeriu Gafencu -Preocupările pentru bunele raporturi şi pacea sufletelor s-a manifestat la el şi în alte împrejurări, ca în cazul împăcării lui Nicolae Vişan cu Paul Vilescu.

Cei care au fost lângă martirul nostru de-a lungul anilor săi de detenţie relatează şi alte lucruri minunate despre el. Dintre acestea, rezistenţa la suferinţă se remarcă în chip foarte clar. Astfel, la Târgu Ocna, unde se trata de tuberculoză, a trebuit să facă o operaţie de apendicită. La terminarea ei, Valeriu a spus medicului că i s-a executat aceasta pe viu, fără ca anestezia să-şi facă efectul. Răbdarea durerilor cumplite pe care le-a îndurat pacientul, o dată cu o transpiraţie abundentă, au uimit pe cei din jur.

Rezistenţa la înfometare arată altă biruinţă spirituală a dreptslăvitorului deţinut

 Unii din acest cerc mistic, preocupaţi de înfrângerea lăcomiei pântecelui, posteau miercurea şi vinerea, după pravila Bisericii strămoşeşti. De aceea, colţii ispitei şi ai foamei nu s-au înfipt în trupurile lor. „Pentru aceştia – consemnează o confesiune de mai târziu – viaţa pământească avea mai puţină importanţă, ei plutind în alte sfere. Şi atunci, cum să nu cred în Vieţile Sfinţilor şi ale martirilor asceţi răsăriteni, când i-am văzut pe camarazii mei, care duceau o viaţă după modelul lor?”

Părintele Gheorghe Drăgulin, Viaţa lui Valeriu Gafencu în cartea Din temnițe spre sinaxare

Jurnal Spiritual

Continuarea aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here