Viaţa lucrătoare ne ajută să ne curăţim de patimile cele păcătoase

0
127
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

viataDeci,viaţa lucrătoare ne ajută să ne curăţim de patimile cele  păcătoase  şi să ne ridicăm la treapta desăvârşirii celei lucrătoare, iar prin aceasta ne croieşte drum spre viaţa contemplativă cu mintea. Acest lucru îl adevereşte şi dumnezeiescul Părinte Grigorie Teologul, zicând: “De contemplare se pot apropia fară primejdie, numai cei desăvârşiţi în urma încercărilor” (Cuv. la Paşti, p. 122-123).

 În acest cuvânt am vrut să aduc, mărturiile de mai sus ale Sfinţilor Părinţi despre viaţa lucrătoare, în care intră şi rugăciunea glasului şi a limbii, spre a arăta că ni se cade ca, de la lucrarea din afară a faptelor bune şi de la rugăciunea începătoare a buzelor şi a limbii, treptat să ne suim spre rugăciunea minţii şi a inimii care face parte din viaţa contemplativă. Trebuie să nu uităm că nimeni nu poate să ajungă la treptele înalte ale rugăciunii de nu va începe cu rugăciunea gurii şi a limbii. Cu toate că această rugăciune este de cantitate, nu şi de calitate, însă, după mărturia Sfântului Ioan Scărarul, această rugăciune de cantitate este pricina celei de calitate şi nu invers. Sfântul Apostol Pavel spune: Vreau să vorbesc cinci cuvinte cu mintea (I Corinteni 14, 19), dar pentru cei prunci în lucrare este cu neputinţă. De aceea noi, ca cei nedesăvârşiţi, să ne străduim, după putere, să împreunăm calitatea rugăciunii cu cantitatea pentru că cea de-a doua este pricina celei dintâi (Scara, Cuv. 28).

Tot acest sfânt părinte ne sfătuieşte să luptăm cu gândurile şi cu risipirea minţii la început cu rugăciunea vorbită şi mai de jos, zicându-ne: “Luptă-te neîncetat cu risipirea gândurilor tale, şi când mintea ta e risipită, adun-o; căci de la începători Dumnezeu nu caută rugăciune fară risipire. De aceea, nu te mâhni când ţi se risipesc gândurile, ci îndrăzneşte şi neîncetat adună-ţi mintea, căci gânduri nerisipite au numai îngerii” (Scara, Cuv. 4).

Odată a venit la mine un frate începător şi mi-a zis: “Părinte duhovnic, am venit să-mi dai blagoslovenie ca de acum să dorm pe jos, nu în pat şi numai două ceasuri pe noapte. Vreau să mănânc numai o dată pe zi şi să fac cinci sute de metanii în douăzeci şi patru de ore şi apoi să mă rog numai cu mintea şi cu inima lui Dumnezeu, să renunţ cu totul de a mai citi la Psaltire, în Ceaslov, în Acatistier şi în cartea de rugăciuni. Căci acestea, după cum am înţeles, nu sunt rugăciuni, ci numai o înşelare că mă rog”. Văzând această râvnă nechibzuită a fratelui, l-am întrebat: “Ascultă, frate, ce ascultare ai în obşte”. El mi-a zis: “Până acum am fost la bucătărie şi la trapeză, dar acum sunt la ascultările de obşte, la tăiat lemne, la grădină, sau unde mă trimite”. Atunci i-am zis: “Ascultă, frate! Frăţia ta, după cum văd, vrei să zbori prea repede la cer şi să ne laşi pe noi păcătoşii aici pe pământ. Sfinţii Părinţi spun că pe cel ce vrea să zboare la cer mai înainte de vreme să-1 tragem de picior înapoi în jos {Pateric, cap. 25, p. 154). Astfel că, nici una din câte ai cerut nu-ţi dau voie să faci. Fă ascultare cu dragoste şi fară cârtire, să zici cât mai des rugăciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” şi să nu-ţi rămână rugăciunile de seară şi de dimineaţă, să mănânci cu părinţii şi cu fraţii la trapeză la toate mesele, fară să te saturi, să dormi până la utrenie vreo două ceasuri şi mai bine, iar după utrenie tot cam atâta, pe cât poţi să mergi şi la pravila bisericii, fară a stingheri ascultarea. Metanii să nu faci cinci sute, ci numai o sută de metanii mari şi o sută cincizeci de închinăciuni cu rugăciunea lui Iisus, în douăzeci şi patru de ore; să dormi pe pat, iar nu jos, numai să ai grijă ca patul să nu fie prea moale, căci te moleşeşte. Să citeşti mai des Cuvântul patru din Scară şi orice gânduri vei vedea că te supără mai mult, să vii să le mărturiseşti”. El, auzind acestea, m-a întrebat: “Dar dacă voi face aşa, mă mântuiesc?”. Şi i-am răspuns: “Cred în mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului că te vei mântui!”. Auzind fratele, a făcut închinăciune şi, cerând iertare, s-a dus la chilia lui.

După plecarea fratelui, mi-am adus aminte de învăţătura dumnezeiescului Părinte Ioan Scărarul care, arătând râvna fară chibzuinţă a unora dintre noii începători, zice: “La cei de sub ascultare, diavolul le naşte pofta unor virtuţi care sunt cu neputinţă pentru ei”. Iar apoi adaugă: “Deschide mintea ascultătorilor celor neiscusiţi şi vei afla acolo gânduri rătăcite, dorinţă de liniştire, de postire peste măsură, de rugăciune nerisipită, de lipsa de slavă deşartă, de neîncetată pomenire a morţii, de umilinţă necontenită, de nemâniere desăvârşită, de tăcere adâncă, de curăţie covârşitoare. Lipsindu-le aceste virtuţi de la început, după o rânduială a lui Dumnezeu, ei fară socotinţă sar peste treptele ce le sunt puse înainte, fiind amăgiţi de vrăjmaşul care îi îndeamnă să caute aceste lucruri desăvârşite înainte de vreme cu scopul ca, neavând ei răbdare, să nu le poată căpăta nici la vremea lor {Scara, Cuv. 4).

Aşa face vrăjmaşul cu noi, părinţilor şi fraţilor, îndemnându-ne să lăsăm cele ale măsurii noastre şi să ne apucăm de cele peste putere. De aceea am însemnat această ispită a acelui frate, fiindcă am socotit că se potriveşte la cuvântul de faţă, în care ne-am ocupat de treapta întâia a rugăciunii, potrivita foarte mult noilor începători. Deşi la început ea este numai cantitate, dar, cu darul lui Dumnezeu, pe cei ce se roagă adesea îi urcă pe treptele cele mai înalte ale sfintei rugăciuni, din care eu păcătosul şi leneşul niciodată nu m-am împărtăşit prin lucrare din pricina lenevirii şi a nepăsării mele. Dar rog pe toţi cei ce cu darul Domnului vor spori, să mă ajute cu sfintele lor rugăciuni să mă trezesc şi eu măcar în al unsprezecelea ceas, spre a le urma. AMIN!

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here