Viaţa în Hristos – izvor de bucurie duhovnicească

0
908

bunatateViaţa creştină ca prezenţă harică a lui Hristos în oamenii care răspund iubirii Sale, este viaţa în Hristos sau în Duhul Sfânt. Ea a fost descrisă în diferite imagini spirituale complementare atât în Sfânta Scriptura, cât şi în scrierile Sfinţilor părinţi ai Bisericii. Viaţa creştină este moartea şi învierea împreună cu Hristos prin taina Botezului. Este ’’viaţă ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu’’.  Creştinul este copil sau al lui Dumnezeu. Ea este creştere în credinţă şi în iubirea lui Hristos. Esenţial şi fundamental pentru viaţa creştină este relaţia  vie şi permanentă de iubire a a creştinului faţă de Hristos. Iar forma cea mai intensă şi mai sfinţitoare a acestei legături este rugăciunea. Prin rugăciune ne deschidem prezenţa iubitoare a lui Hristos, prin rugăciune ne hrănim cu harul dumnezeiesc, prin rugăciune creştem în iubire a lui Hristos şi ne întărim din ea, prin rugăciune ne curăţim de păcate şi ne sfinţim, prin rugăciune ne mântuim şi dobândim viaţă veşnică pentru că rugăciune este poarta harului şi izvorul iubirii curate.

De aceea Sfântul Isaac Sirul spune că ,,iubirea curată se naşte din rugăciune’’. Părinţii duhovniceşti au numit rugăciunea ,,plugăria sufletului’’, înţelesul de cultivare a relaţiei noastre de viaţă şi iubire cu Dumnezeu; rugăciunea a mai fost numită şi ,,respiraţia sufletului, ”scara către cer’’.

Astfel viaţa creştină adevărată nu se mulţumeşte doar cu afirmaţia că Dumnezeu există undeva în cer, ci ea se trăieşte ca gustare și experienţă vie a prezenţei lui Hristos în cei care-l iubesc pe el; ea este răspuns la invitaţia ,,gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul’’ (Psalmul 33,8). Desigur, astăzi, într-o vreme a secularizării, tocmai experienţa prezenţei lui Hristos în viaţa creştinului, necesitatea şi utilitatea rugăciunii devin greu de căutat sau de acceptat.

Secularizarea nu este neapărat ateism sau negare a existenţei lui Dumnezeu, ci dificultate de a simţi prezenţei lui Dumnezeu în viaţa proprie şi a societăţii. Comunicarea cu Hristos și împărtăşirea din prezenţa Sa iubitoare şi mântuitoare se realizează în moduri și intensităţi diferite, convergente şi complementare. Iată câteva dintre ele: Împărtăşirea din prezenţa lui Dumnezeu se face prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu sau prin citirea Sfintei Scripturi. Al doilea de comunicare cu Dumnezeu şi cel mai frecvent, este rugăciunea lui Iisus, adică invocarea numelui lui Iisus în minte şi în inimă.

Într-o lume agitată, cu ochii pe ceas şi pe agendă, rugăciune mai scurtă şi mai deasă poate deveni o respiraţie spirituală, un izvor de pace şi de iubire faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. Timpul folosit în rugăciune acasă sau la serviciu, în biserică sau pe stradă, nu este timp pierdut, ci timp înveşnicit, sfinţit şi aducător de bucurie. Al treilea mod de împărtăşire din prezenţa iubitoare a lui Hristos este punere în practică a poruncilor lui Hristos, a poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Al patrulea mod de unire cu Hristos şi cel mai deplin este Sfânta Euharistie sau împărtăşirea cu Sângele şi Trupul lui Hristos: ,,Cel ce mănâncă Trupul şi Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi’’ (Ioan 6, 54), spune Mântuitorul Iisus Hristos.

În concluzie putem spune că legătura vie cu Hristos-Domnul devine izvor de bucurie, de iubire sfântă, de răbdare, de înţelepciune şi de curaj pentru a birui ispitele şi necazurile, putere de a săvârşi fapte bune spre binele familiei, al Bisericii şi al societăţii în care trăim, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.

Ştiinţa Mântuirii (Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here