Din meditațiile lui Tolstoi: Viaţa este binele eliberării spiritului

0
161

"<yoastmark

1907 – Viaţa

„Eul” spaţial, material al trupului meu, ca şi „eul” temporal sunt în legătură cu Totul, cu întreaga lume spaţială nemăr­ginită. Era limpede atunci când am scris despre asta, iar acum nu-mi mai aduc aminte. Legătura temporală este fap­tul că „eu” sunt creaţia strămoşilor mei nenumăraţi şi infi­niţi şi la rândul meu sunt întemeietorul unui neam. Dar spaţial nu-mi pot aduce aminte în orice clipă cum se leagă toate astea. (30 aprilie)

Fiecare om are ceva superior la care ajunge, concepţia sa despre lume, în numele căreia trăieşte. El singur îşi făureş­te concepţia despre lume. Şi orice om e capabil să recepteze doar ce corespunde concepţiei sale.

Tot ce nu corespunde, oricât de limpede ar înţelege ceva rostit sau scris, trece prin el fără să lase nici o urmă. Iată o astfel de concepţie: viaţa mondenă a oamenilor din înalta societate, împodobi­tă de idile, artă şi lux este bună. Alta ar fi: e bună partici­parea la rânduirea confortabilă a vieţii, cum se întâmplă în Europa. Încă una: e bine să fii plăcut, vesel. Şi încă una: e bine să-i uimeşti pe toţi. Nici una din ele nu e ce trebuie. Orice concepţie despre lume trebuie să fie exprimată lim­pede şi amănunţit. (30 aprilie)

Săracii simt o fericire mai mare decât bogaţii.

Sa­tisfacerea nevoilor, îmbrăcămintea, atunci când îţi lipsea, mâncarea, când flămânzeai, casa, când n-aveai un acoperiş, aduc incomparabil mai multă bucurie decât satisfacerea poftelor bogaţilor. (30 aprilie)

Memoria despre trecutul apropiat dispare odată cu tre­cerea anilor: omul capătă din ce în ce mai mult conştiin­ţa „eului” său imobil. Dispare şi gândul asupra viitorului. Omul devine inapt pentru lume. (30 aprilie)

La fel cum, îmbătrânind, omul ajunge tot mai conştient de unitatea lui spirituală, tot astfel îmbătrâneşte şi lumea, ajungând la unitate şi împăcare. (30 aprilie)

… Viaţa este binele eliberării spiritului.

Ceea ce înseamnă că pentru oameni binele constă în împlinirea dorinţelor. Există numai un singur lucru a cărui împlinire nu poate fi împiedicată de nimic: a deveni mai bun. (30 aprilie)

Când faci ceva, nu trebuie să faci pentru tine, fie şi numai pentru că niciodată nu poţi şti dacă tu vei fi cel ce se va bucura de roadele muncii tale. Din acelaşi motiv e nechib­zuit să faci ceva doar pentru un om sau pentru un număr mic de oameni. E mult mai înţelept ca ce faci să fie pen­tru toţi. (30 aprilie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here