Viața – dar de la Dumnezeu

0
285
„Drept aceea, am urât viața, căci rele sunt cele care se fac sub soare.” (Eclesiastul 2, 17)

viațaNu există om care în viața lui să nu fi fost supus ispitei de a repeta aceste cuvinte ale lui Solomon, dându-și seama totodată cât de greșite sunt. Aici este vorba de o ispită; duhul rău aruncă lumina sa infernală asupra tuturor murdăriilor și mârșăviilor care se întâlnesc în această viață. In fața acestei priveliști ni se face greață de lumea întreagă; fără să vrem, ne punem întrebarea: „Oare merită să trăim, și pentru ce? Nu cumva doar pentru ca, învârtindu-ne în această vâltoare a păcatului smintelii, să adăugăm și glasul nostru tânguitor la vaietul de obște al omenirii pătimitoare?”

Creștinul nu trebuie să urască viața.

Dându-și seama cât este ea de imperfectă, de întunecată și câteodată crudă, trebuie totuși să o iubească, deoarece este cel mai mare dar de la Dumnezeu. Trebuie să înțeleagă că oricine, dacă vrea, poate învăța din ea multe lucruri. Viața e o arenă, în care ne luptăm pentru adevăr împotriva minciunii și pentru bine împotriva răului; este o comoară pe care oamenii o cheltuiesc prea des și cu prea multă ușurință. Noi trebuie să tragem folos din ea . Atunci când va veni vremea, s-o punem înapoi în mâinile lui Dumnezeu, din care am primit-o. Viața e un pământ supus adesea furtunii și vremii rele, însă și adăpat de ploi binefăcătoare. În fine, ea este, mai întâi de toate, un dar de la Dumnezeu! Ce drept am eu să urăsc acest dar și să blestem ceea ce  a binecuvântat Dumnezeu?

Ca să iubim viața, să nu căutăm în ea ceea ce ea nu ne poate da, ci ceea ce suntem datori noi înșine să-i aducem. Vrei să iubești viața? Gândește-te ce folos ai putea să aduci prin ea altora. Oare în calea ta nu s-a găsit niciun om care să aibă nevoie de dragostea ta, pe care să îl poți mângâia, sprijinii, aduce la Domnul? Luminându-se prin faptele dragostei, toată viața noastră se va transfigura și va înflori în lumina acestei dragoste.

Nu-ți iubi viața în mod egoist.

Cineva a spus: „Străduiește-te zi de zi să micșorezi măcar cât de cât uriașul munte al suferinței omenești și să sporești mica moviliță a bucuriei omenești.” Nu-ți iubi viața în mod egoist; iubește-o de dragul Domnului tău. Ea este câmpul de luptă pe care poți ține piept, pentru Hristos, păcatului. Și ține minte că vei începe să trăiești cu adevărat doar atunci când îți vei pune deplin viața la dispoziția Celui care ți-a dat-o.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here