Vedenia din trapeza Mănăstirii Vatopedu Muntele Athos

0
357
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

vatopedÎntr-una din zile, când părinţii mâncau în trapeză după obiceiul chinoviei, s-a început, împotriva bunei cuviinţe, vorbă între ei. Iar din vorbe, puţin câte puţin, s-a pricinuit tulburare şi citeţului şi ascultătorilor. Şi cu toate că egumenul le-a spus începătorilor acelei neorânduieli să tacă, ei nu încetau. Iar vorbirea la masă între monahi este oprită, căci împreună cu mâncarea cei mai râvnitori se roagă şi cu mintea, fiind atenţi şi la citire. în trapeză se afla atunci şi fericitul Sava.

Egumenul, auzind acea tulburare, mai întâi a răbdat tăcând, apoi pornindu-se cu dreaptă mânie asupra tulburătorilor şi ridicându-şi faţa şi glasul, i-a mustrat, înfruntându-i aspru pe acei vorbitori în deşert, ca cei ce mâncau ca dobitoacele cele nesimţitoare. Fiindcă Sfinţii Părinţi zic că trapeza de obşte unde nu se aude cuvântul lui Dumnezeu, nu se deosebeşte nicidecum de ieslea dobitoacelor celor necuvântătoare. Căci cum este cu putinţă ca noi, oamenii cei cuvântători, să mâncăm ca barbarii, dându-ne la vorbiri deşarte, la beţii şi tulburări?
Înfruntând egumenul cu astfel de cuvinte aspre pe aceia, căci era aspru din fire şi iute, a încetat citirea, de asemenea şi pricinuitorii tulburării au tăcut. Dar el nu înceta, înfruntând pe toţi de obşte, până când au ieşit toţi din trapeză şi s-au dus la chiliile lor. Unii din părinţi au suferit cu blândeţe mânia mai-marelui lor, socotind că bine şi cu drept cuvânt a mustrat pe cei tulburători, iar alţii îl judecau că fară socoteală şi-a vărsat mânia şi asupra celorlalţi.
Toate acestea văzându-le unul din părinţi, şi anume Apostol, care şi el era împotriva egumenului, şi neputând deosebi adevărul, a alergat la marele Sava, ca cel ce era plin de duhul sfatuirii şi al înţelegerii, putând a judeca drept şi după Dumnezeu. Şi arătându-i cugetul sufletului său, l-a rugat să-i spună ce părere are de cele întâmplate în trapeză. Iar minunatul bătrân zise:
– Şi eu, fiule, eram în nedumerire din această pricină. Dar ascultă vedenia ce mi s-a arătat şi vei înţelege.
Când egumenul s-a tulburat de convorbirea cea deşartă ce s-a născut între părinţi în timpul mâncării şi a început din înălţimea scaunului său să-i sfătuiască şi să-i înfrunte aspru pe călugări, după cum ai văzut, pe toţi i-a cuprins spaima şi frica. Atunci eu, ridicând ochii către egumen, am văzut o minune preaslăvită şi cu adevărat plină de toată bucuria. Pentru că de la scaunul egumenului au ieşit doi îngeri, a căror faţă era ca lumina fulgerului, şi care revărsau raze mai luminoase decât soarele, încât toată trapeza a strălucit de dumnezeiască lumină. Şi amândoi erau veseli şi frumoşi foarte, privind cu dulceaţă şi veselie, şi vorbe dulci ieşeau din buzele lor. Şi erau pregătiţi să împartă daruri scumpe fraţilor ce mâncau.
În sfârşit, şi-au întins mâinile şi au început să împartă. Unul din ei ţinea în mâini coşuri de aur curat, în care erau tot felul de poame şi dulceţuri scumpe şi strălucite, foarte mirositoare, dulci la gustare şi plăcute la vedere. Mai avea şi felurite buchete de flori roze, albe, argintii şi roşii purpurii şi crini, unii albi ca zăpada, iar alţii de culoarea mărgăritarului, şi alte mii de flori în mii de culori, care au înmiresmat tot văzduhul. Mai avea însă şi miruri preţioase şi tămâie foarte plăcut mirositoare. Şi în scurt să zic, avea tot ce este frumos la vedere, dulce la gustare şi plăcut la mirosire.
Iar celălalt înger împărţea bunătăţile cele zise mai sus călugărilor care şedeau la masă. însă nu primeau toţi la fel din acele daruri. Unii luau cu îndestulare, alţii deloc. Iar ce este de mirare, este că acei îngeri dumnezeieşti, înconjurând toate mesele, împărţeau celor vrednici din acele bunătăţi. Cei ce aveau ochii sufletului mai sănătoşi, şi puteau să vadă razele soarelui, acelora îngerii le revărsau pe faţă şi în sânurile lor acele bunătăţi cereşti şi se părea că ei se îndulcesc cu totul de acele gustări şi mirosuri. Dar aceştia erau numai acei care sufereau cu îndelungă răbdare sfaturile şi înfruntările aspre ale egumenului.
Şi împreună cu cei ce sufereau cu bunăvoinţă, cu smerenie şi cu linişte, se bucurau îngerii şi se veseleau, privind la mulţimea darurilor ce le primeau aceia. Şi zâmbindu-le cu faţa lină, le şopteau oarecare cuvinte la ureche, cuvinte pe care îngerii le-au vestit păstorilor la Naşterea Domnului: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire; şi iarăşi: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune; precum şi acele cuvinte tainice din Apocalipsă …cupe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor…”
Deci, care primeau din acea strălucire a îngerilor şi se ungeau cu mirurile ce li se dădeau, se arătau cu feţele luminoase, line şi îndumnezeite, şi pentru aceasta atrăgeau darurile’ către ei, primindu-le în mâinile şi sânurile lor cu toată mulţumirea sufletească, după zisa: Celui ce are i se va da şi-i va prisosi.
Iar câţi erau nesuferitori şi neprimitori de părinteştile mustrări şi cugetau în inimile lor răzbunare, vai! se întorceau de bunăvoia lor de la acea strălucitoare revărsare de lumină. Şi chiar de se întâmpla să se atingă de ei ceva din acele daruri dumnezeieşti, le alungau de la ei ca nişte nebuni. Pentru aceasta sfinţii îngeri întristându-se şi mâniindu-se, nu mai băgau seamă la ei, nici nu le dădea ceva din acele daruri cereşti ce le purtau în mâini. Căci se împlinea dumnezeiescul glas: Şi celui ce i separe că are ceva şi aceea se va lua de la dânsul!
Deci îngerii, întorcându-se de la acei nerecunoscători, care de bunăvoia lor s-au lepădat de putinţa de a vedea lumina raiului, i-a lăsat în întuneric şi amărăciune, în ură şi întristare sufletească şi trupească. Şi străbătând toată trapeza, umpleau mesele şi sânurile celor vrednici de toate bunătăţile cereşti, cum am spus mai sus.
Acestea, fiule, văzându-le eu şi umplându-mă de nespusă bucurie şi îndulcire, întindeam mâinile şi deschideam sânul şi îndreptam faţa cu nesaţ, pentru a mă împărtăşi de acele bunătăţi ce nu se pot spune. Căci cine nu ar fi primit asemenea daruri? Doar cei întunecaţi Şi împietriţi cu inima. Deci mă rugam ca egumenul să nu înceteze din certări şi înfruntări, ca nu cumva şi mgerii să înceteze a împărţi. Şi cu cât egumenul înfrunta mai aspru, cu atât îngerii împărtăşeau trapeza de mai multă lumină cerească şi umpleau pe cei blânzi şi simpli de îndoite daruri şi nespusă strălucire cerească.
După acestea, sculându-ne de la masă şi ieşind toţi din trapeză împreună cu egumenul, căruia îi urmau îngerii ţinând darurile în mâini, am intrat în pridvorul bisericii unde egumenul, aşezându-se pe scaunul cel de acolo, a început iarăşi înfruntările sale pentru tulburarea cea din trapeză. Atunci îngerii au început din nou a-şi îndeplini minunata lor slujbă, înconjurând şi împărţind fraţilor cu multă bunăvoinţă daruri de tot felul, până ce egumenul a dat tuturor fraţilor iertare şi binecuvântare după obicei.
Şi privind cu mare băgare de seamă pe fraţii ce ieşeau, am văzut că unii din zişii tulburători puneau metanie şi cereau iertare cu smerenie adâncă, cărora îngerii le împărţeau cu multă bucurie şi bunăvoinţă din toate darurile, şoptindu-le la ureche şi oarecare cuvinte tainice, şi zâmbindu-le cu bunătate, le puneau în mână câte un ban de aur preaminunat şi strălucitor. Iar la acei fraţi, care puneau metanie cârtind şi fară de nici un respect, ci din silă, îngerii nu voiau nici să-i privească, întorcându-se cu dispreţ de la ei, şi se duceau cu totul deşerţi. Iar după ce s-au dus toţi fraţii împreună cu egumenul la chiliile lor, îndată au dispărut şi acei îngeri minunaţi.
Auzind acestea călugărul Apostol de la sfântul bătrân Sava, s-a îngrozit cu totul, că încă nu ştia că el este văzător de descoperiri dumnezeieşti. Şi de atunci s-a lipit cu totul de bătrân, până la moartea lui. Acestuia i-a arătat sfanţul toate tainele vieţii lui, toate vedeniile şi descoperirile ce i s-au făcut, precum şi toate ispitele care le-a suferit în toate locurile, atât de la oameni, cât şi de la draci, pe care, după adormirea sa, Apostol le-a spus Preasfinţitului Patriarh Filotei al Constantinopolului, care le-a scris.

Fapte minunate de la părinţi atoniţi, Arhimandrit Ioanichie Bălan

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here