Vămile văzduhului – partea a IV-a

2
190

scara_raiuluiÎn rugăciunea către Maica Domnului, aflată înaintea condacelor şi icoselor din acatistul ei, citim: „O, Maică a împăratului cerurilor şi pământului: mijloceşte-mi iertare pentru toate păcatele, dă îndreptare vieţuirii mele iar la sfârşitul vieţii ocolire nezbuciumată a duşmanilor din văzduh”. „Morţii învie prin tine (Maică a Domnului) căci tu ai născut viaţa ipostatică: cei muţi odinioară se fac binecuvântători, leproşii se curăţă, beteşugurile sunt alungate, mulţimea duhurilor văzduhului e învinsă”. în Octoih se înalţă asemenea rugăciuni către Maica Domnului: „în ceasul sfârşitului meu, Fecioară, răpeşte-mă mâinii drăceşti şi osândei şi tragerii la răspundere şi încercărilor de spaimă şi amarnicelor vămi şi cumplitului prinţ şi focului veşnic”.

„Stăpână şi maică a Izbăvitorului, vino-mi în apărare în ceasul morţii mele când voi fi schingiuit de duhurile văzduhului cu privire la cele făcute de nebuna mea minte”.

În „Cinul la despărţirea sufletului de trup, când omul suferă îndelung”, citim: „Acum însă vremea vieţii mele a trecut ca un fum, şi mi-au apărut în faţă ceilalţi îngeri, trimişi de Dumnezeu să-mi caute fără milă sufletul nepocăit”. „Iată mi-a apărut înainte mulţime de duhuri viclene, care ţin înscrisul păcatelor mele şi mă cheamă cu tărie, căutând cu neruşinare sufletul meu smerit”. „Miluiţi-mă îngeri ai atotsfântului Dumnezeu Aţotţiitorul şi mântuiţi-mă de toate vămile viclenilor”.  În Canonul îngerului Păzitor: „Acoperi-s-ar de ruşine ruşinoasele şi puturoasele şi mohorâtele feţe ale duşmanului, când sufletul meu se va deshăma de trup”. „Să te zăresc la dreapta nepocăitului meu suflet apărătoare, când va trebui să iasă duhul din mine şi când mă vor căuta spre a mă răpi, amarnicii duşmani, să te am ca alungătoare a lor”- „Te rog pe tine, apărător al meu, fii ocrotitor mie şi luptător neînvins când voi străbate vămile cumplitului prinţ al lumii”. în a doua rugăciune către sfântul Nicolae: „La ieşirea sufletului meu ajută-mă pe mine nepocăitul: înduplecă-l pe Domnul, împreună-tăcătorul întregii făpturi, să mă iz-băvească de vămile văzduhului şi de chinul veşnic”. O rugăminte de izbăvire de vămile văzduhului e găzduită în rugăciunea către preacuviosul Serghie de Rado-nej şi în rugăciunile către alţi sfinţi. Preacuviosul Teo-dosie al Pecerei, simţind istovirea ultimă a boalei, s-a întins pe pat şi a spus: „Facă-se voia lui Dumnezeu: cum a binevoit cu privire la mine, aşa să facă. Dar mă rog Ţie Stăpâne al meu, Iisuse Hristoase, fii milostiv sufletului meu, să nu-l întâmpine viclenia duhurilor potrivnice, ci să-l primescă îngerii Tăi ce călăuzesc pe fa vămile întunecate, aducând sufletele la lumina milosteniei Tale”. Sfântul Dimitrie al Rostovului se ruga: „Când va veni ceasul groaznic al despărţirii sufletului meu de trup: atunci, Răscumpărătorule al meu, primeşte-l în mâinile Tale şi apără-l neatins de toate necazurile şi să nu vadă sufletul meu privirea mo-horâtă a viclenilor demoni ci să treacă mântuită toate vămile”.

Împrumutăm din istorisirea preacuvioasei Teodora o descriere amănunţită a vămilor şi ordinea în care urmează ele, una după alta, în genunea văzduhului. Preacuvioasa, părăsindu-şi pe pământ trupul neînsufleţit, călăuzită de doi sfinţi îngeri, şi-a început, cum am mai văzut, procesiunea ei prin văzduh, către răsărit, în timp ce se înălţa spre cer au întâlnit-o duhurile întunecate ale primei vămi, la care sunt cercetate păcatele omeneşti cu cuvântul, precum: pălăvrăgeala, vorbirea murdară, ironiile, hulirea de sfinte, cântarea cântecelor de petrecere şi a altor cântece păcătoase, răcnetele necuviincioase, hohotele de râs şi altele asemenea, în mare parte omul socoteşte aceste păcate fără importanţă, nu se căieşte de ele lui Dumnezeu şi nu le spovedeşte duhovnicului. Dar Domnul a spus limpede: pentru fiecare cuvânt deşert pe care îl vor spune oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele sale se va adeveri şi din cuvintele sale se va osândi. Şi apostolul lasă zis: „nici un cuvânt găunos să nu iasă din buzele voastre şi vorbire murdară şi cuvântări nebune şi hulire de sfinte”. Demonii învinuiau sufletul preacuvioasei cu cruzime şi încăpăţânare, arătându-i toate păcatele ei cu cuvântul, făcute din fragedă tinereţe; sfinţii îngeri îi contraziceau opunând păcatelor sufletului ei, faptele ei bune. în acest chip Teodora, răscumpărată la această vamă, a început să se ridice mai sus şi s-a apropiat de a doua vamă a minciunii, unde sufletului i se cere socoteală pentru toată minciuna, călcarea de jurământ, luarea Numelui Domnului în deşert, neîmplinirea făgăduinţelor date lui Dumnezeu, tăinuirea păcatelor în faţa duhovnicului la spovedanie. Izbă vindu-se şi aici, ei au trecut la a treia vamă a clevetirii, unde se cercetează clevetirea aproapelui, osândirea, înjosirea, necinstirea lui, insultarea lui în râs, în condiţia uitării propriilor păcate si lipsuri, nebăgate în seamă.

Oamenii care au căzut în păcate de acest fel sunt schingiuiţi de cumpliţii chinuitori cu deosebită cruzime, ca nişte antihrişti care şi-au însuşit cinul lui Hristos şi s-au făcut judecătorii şi stricătorii aproapelui.

La a patra vamă a lăcomiei sunt cercetate îmbuibarea, beţia, mâncarea la vreme necuvenită şi mâncarea pe furiş, mâncatul fără rugăciune, stricarea posturilor, iubirea de dulce, îndoparea, chefuiala – într-un cuvânt toate soiurile de desfătare a pântecelui. După izbăvirea de la această vamă, Teodora, întrucâtva îmbărbătată, a intrat în vorbă cu sfinţii îngeri şi le-a spus: „mi se pare că nimeni din cei ce trăiesc pe pământ nu stie ce se întâmplă aici, şi ce are de pătimit sufletul după moarte”. Sfinţii îngeri i-au răspuns: „oare nu lămureşte acestea Cuvântul lui Dumnezeu, citit zilnic în biserici si propovăduit de slujitorii lui Dumnezeu ? Dar împătimiţi în deşărtăciunile pământeşti oamenii nu iau în seamă Cuvântul lui Dumnezeu, socotesc ca desfătare îmbuibarea şi beţia zilnică, se îndoapă şi-şi beau minţile fără frică de Dumnezeu, avându-şi ca dumnezeu pântecul, fără să cugete la viaţa viitoare şi nebăgând în seamă Scrip-tura care zice: „vai de voi, cei sătui astăzi, căci veti flă-mânzi”.  Ei socotesc Sfânta Scriptură drept basm, trăiesc în nepăsare şi pe picior mare, se veselesc zilnic şi benchetuiesc în sunetul muzicii şi al cornurilor, asemenea bogătaşului, pomenit în Evanghelie. Totuşi, aceia dintre ei care sunt milostivi, care miluiesc pe săraci şi-i ajută pe nevoiaşi, primesc uşor de la Dumnezeu iertarea păcatelor şi, datorită milosteniei lor, străbat vămile fără necazuri. Zice (doar) Scriptura: milostenia izbăveşte de moarte şi aceasta curăţă orice păcat: cei ce fac milostenie şi judecată dreaptă se vor umple de viaţă: cei ce păcătuiesc sunt duşmanii propriei lor vieţi. Aceia care nu se străduiesc să-şi cureţe păcatele cu pomeni, nu vor putea să ocolească nefericirea la vămi: „ei sunt răpiţi de vameşi şi pogorâţi în chinuri cumplite în temniţele din adâncul iadului, unde sunt ţinuţi legaţi până Îa înfricoşata Judecată a lui Hristos”. Tăifăsuind aşa, au atins a cincea vamă a leneviei. Acolo sunt numărate toate zilele şi orele petrecute în lenevie, în nesupunere faţă cu slujirea lui Dumnezeu; aici se trage la răspundere deznădejdea, părăsirea rugăciunilor bisericeşti si din chilie, din pricina lenii, prin indiferenţă şi răceală către Dumnezeu; acolo sunt traşi la răspundere trântorii care irosesc truda străină şi nu vor să trudească înşişi, la fel şi năimiţii care primesc plata dar îşi împlinesc obligaţiile cu nepăsare. După această vamă urma (a şasea) vamă a hoţiei, la care se cercetau tot felul de răpiri şi hoţii, grosolane sau aparent nevinovate, fătise sau tainice; apoi (a şaptea) vamă a iubirii de arginţi şi zgârceniei; mai departe (a opta) vama luării cu japca, unde sunt învinuiţi cămătarii, cei ce realizează câştiguri pe căi necinstite şi cei ce-şi însuşesc bunuri străine. Si mai departe, (a noua) vamă a nedreptăţii, unde sunt date în vileag judecăţile nedrepte, judecătorii care judecă cu împătimire sau iau mită, achitând pe vinovaţi si osândind pe nevinovaţi; aici sunt cercetate măsurile măsluite (cântarele false) şi măsurile negustorilor şi alte nedreptăţi. (A zecea) vama invidiei la care se cere socoteală celor ce se dau în prada acestei patimi nimicitoare şi urmărilor ei. Mai sus se eăseşte (a unsprezecea) vamă a mândriei, unde duhurile trufaşe cercetează cu dispreţ mândria, vanitatea, încrederea în sine, dispreţuirea altora, mărirea de sine, neacordarea cinstei cuvenite părinţilor, autorităţilor bisericeşti şi civile, nesupunerea şi neascultarea lor. Mai sus (a douăsprezecea) vamă a mâniei şi furiei, apoi (a treisprezecea) vama ţinerii de minte a răului. După ce a ieşit de la această vamă Teodora i-a întrebat pe îngeri: „Vă rog să-mi spuneţi, de unde ştiu aceste groaznice puteri ale văzduhului toate faptele rele ale tuturor oamenilor care trăiesc în întreaga lume, atât pe cele vădite cât si pe cele ascunse ?” Răspunseră sfinţii îngeri: „fiecare creştin primeşte de la Dumnezeu, cu prilejul sfântului Botez, un Înger-păzitor care, păzindu-I în chip nevăzut pe om, il povătuieşte zi şi noapte la fiece lucru bun în cursul întregii sale vieţi, până în însuşi ceasul morţii El înscrie toate faptele bune ale acelui om, faptele pentru care omul ar putea fi miluit şi ar putea primi răsplata veşnica de la Dumnezeu în împărăţia cerurilor. La fel şi prinţul întunericului, din dorinţa de a atrage întregul neam omenesc în prăpastia pieirii în care se găseşte el însuşi, îi trimite omului pe unul din duhurile sale viclene care-l urmează pretutindeni pe om, observă toate faptele Iui rele, le favorizează cu vicleniile sale si vizitând vămile, înscrie acolo păcatele toate ale omului, fiecare păcat la vama de care ţine. Iată de ce puterilor văzduhului le sunt cunoscute păcatele tuturor oamenilor din întreaga lume. Când însă sufletul, despărtindu-se de trup, năzuieşte să se înalţe Ia cer, la Creatorul sau atunci duhurile viclene îl împiedică, învinuind sufletul cu propriile lui păcate, înscrise la ei. Dacă sufletul are mai multe fapte bune decât păcate, ei nu-l pot reţine. Dacă însă vor găsi în el mai mult păcat îl opresc pentru un timp şi îl întemniţează în temniţa necunoaşterii de Dumnezeu; acolo ei îl chinuie atâta vreme cât puterea lui Dumnezeu le îngăduie să-l chinuie şi pană când sufletul acela nu va fi răscumpărat cu rugăciunile bisericeşti şi milosteniile celor apropiaţi Dacă însă sufletul se va dovedi atât de păcătos şi de netrebnic în faţa lui Dumnezeu încât nu i se mai poate lăsa nici o nădejde de mântuire, ci îl aşteaptă pieirea veşnică, atunci ei îl prăvălesc imediat în adânc, unde e pregătit şi pentru ei înşişi loc de veşnică muncire; ei îl ţin acolo până la a doua venire a lui Hristos, după care sufletul se uneşte cu trupul şi începe să se chinuie de atunci împreună cu el, în gheena de foc. Mai află încă şi aceea că pe drumul acesta se înhaţă si se supun schingiuirii numai cei luminaţi cu sfânta Credinţă Creştină şi care sunt spălaţi cu sfântul Botez. Aici nu vin slujitorii la idoli, mahomedanii şi toti cei străini de Dumnezeu: aceştia, fiind încă vii cu trupul sunt déjà morţi si înmormântaţi în iad cu sufletul. Când mor, demonii îi iau de îndată, fără nici o cercetare, ca pe o parte ce le aparţine din capul locului, şi-i prăvălesc în prăpastia gheenei”. După această convorbire Teodora a atins (a patrusprezecea) vamă a omorului la care se cercetează nu doar tâlhăriile şi uciderile ci şi orice lovire, pălmuire şi înghiontire. Mai sus se găsea (a cincisprezecea) vamă a vrăjitoriei, unde se dau în vileag farmecele, amăgirea, otrăvirile, descântecele şi chemarea vrăjitorească a dracilor. La această vamă duhurile întunecate n-au găsit nimic cu ce s-o prindă pe fericita Teodora şi cuprinşi de furie, îi strigau: „aşteaptă până la vama curviei – vom vedea atunci, scăpa-vei ? Ridicându-se ei şi mai sus, ea i-a întrebat pe sfinţii îngeri; „nu cumva oare toţi creştinii trec prin aceste locuri* si nici unul dintre ei nu poate scăpa fără a fi supus tragerii la răspundere, schingiuirii şi spaimei ?’ Sfinţii îngeri i-au răspuns: „Nu există alt drum pentru sufletele creştine care se înalţă la cer; toţi trec pe aici dar toti nu sunt atât de schingiuiţi ca cei care s-au su-pus căderilor în păcate şi nu le-au spovedit în întregime, ruşinându-se de părintele duhovnic şi ascunzân-du-şi în fata lui faptele lor ruşinoase. Dacă însă cineva îşi spovedeşte într-adevăr păcatele, le regretă şi se că-ieşte de răul făcut, păcatele acelui om se şterg în chip nevăzut de mila lui Dumnezeu şi când sufletul vine aici, schingiuitorii vămilor văzduhului, deschizându-şi cărţile, nu găsesc nimic în ele”, motiv pentru care nu pot nici să-l insulte, nici să-l înspăimânte, iar sufletul se înalţă cu bucurie la Tronul harului. Vorbind aşa au ajuns la (a şaisprezecea) vamă a curviei la care se cercetează fiecare soi de curvie, adică păcatul de curvie a persoanelor neobligate între ele prin căsnicie; de asemenea se cercetează şi închipuirea păcatului curviei, întârzierea cu gândul în închipuirea acestui păcat, consimţirea la păcat, desfătarea cu păcatul, contemplaţiile voluptuase, adulmecăturile şi pipăirile spurcate. Când Teodora a ajuns la această vamă, duhurile întunecate care ţineau de ea s-au mirat foarte că a reuşit să ajungă până la ei si au început s-o învinuie cu cruzime din pricina nesincerităţii ei faţă de duhovnic. Apoi au venit  la (a şaptesprezecea) vamă a preacurviei, la care se anchetează păcatele de curvie a persoanelor căsătorite care nu au păstrat credinţa conjugală şi nu au păstrat patul conjugal nespurcat; aici se anchetează cu străşnicie răpirile şi violurile, de asemenea si căderea în curvie a persoanelor consfinţite lui Dumnezeu, care au tăgăduit castitatea lor lui Hristos dar au călcat făgăduiala. (A optsprezecea) vamă a sodomiei, la care se cercetează toate păcatele de curvie ieşite din fire şi incesturile. Când au trecut de această vamă sfinţii Îngeri i-au spus Teodorei: „ai văzut înspăimântătoarele şi preascârboasele vămi ale curviei! Află că arare Ie ocoleşte vreun suflet, scăpând de ele: toată lumea e cufundată în râul ispitelor şi spurcăciunilor, toti oamenii sunt iubitori de desfătare şi de curvie. „Cugetul omului se pleacă la rău din tinereţile lui” si abia de se va păzi cineva de spurcăciunile curviei. Putini sunt oamenii care îşi omoară poftele trupeşti si putini sunt din aceia care să treacă slobod pe lângă aceste vămi’ Cea mai mare parte, ajungând aici piere: crunţii schin-giuitori ai păcatului curviei răpesc sufletele curvarilor şi le prăvălesc în iad. Se laudă tare puterile vămilor curviei că numai ele singure, mai mult decât toate cele-alte vami, umplu neamul de foc din iad. Mulţumeşte lui Dumnezeu Teodora că ai ocolit aceste vămi ale curviei, cu rugăciunile părintelui tău, preacuviosului Va-sile: „de-acum n-ai să mai ştii ce-i frica”. După aceasta au venit la (a nouăsprezecea) vamă a ereziilor, unde se cercetează cugetarea strâmbă asupra Credinţei, îndoielile in Credmţă, lepădarea de Credinţa Ortodoxă, hulirea de Dumnezeu şi alte păcate asemenea împotriva unicei, adevăratei mărturisiri a Credinţei. După trecerea de această vamă ei au început să se apropie de porţile cerului; dar i-au mai întâmpinat încă odată înrăitele duhuri ale ultimei (a douăzecea) vamă a nemilosteniei la care se anchetează lipsa de milă si cruzimile. Dacă cineva a împlinit multe nevoinţe, posturi, privegheri metanii, rugăciuni; dacă cineva şi-a păzit curăţenia fecioriei nespurcată şi şi-a şubrezit prin înfrânare trupul dar a fost nemilostiv şi şi-a închis inima sa pentru aproapele: acela este zvârlit jos de la această vamă si e întemniţat în bezna iadului, pe vecie. În sfârşit cu bucurie negrăită, s-au apropiat de porţile cerului. Porţile cerului străluceau ca cristalul: din ele se revărsa o lumină minunată şi tineri ca nişte sori se vedeau in ele. Ei văzând-o pe Preacuvioasa, călăuzită de îngeri, s-au umplut de bucurie pentru că ea, acoperită de mila lui Dumnezeu a scăpat de vămile văzduhului, şi, cu mare dragoste, au condus-o pe porţi. In timpul purcedem sale pe la vămi Teodora a băgat de seamă că fiecare vamă e supusă unui anume voevod şi că duhurile fiecărei vămi erau asemănătoare la chip cu păcatul schingiuit la acea vamă.

Marii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au trecut intru totul de la firea vechiului Adam la firea Noului Adam, Domnul nostru Iisus Hristos, aflându-se în această harică si sfântă înnoire, străbat cu cinstitele lor suflete drăceşt’ile vămi ale văzduhului cu neobişnuită uşurinţa şi mare slavă. Ei sunt înălţaţi la cer de Sfântul Duh, Carele, si în vremea pribegiei lor pământeşti le inspiră dorinţa să se despartă de trup şi să fie cu Hristos. A străbătut ca un fulger văzduhul Marele Marcu al Tra-ciei în răstimp de o singură oră.

Când a venit vremea sfârşirii din viaţă a preacuviosului Macarie cel Mare, un Heruvim, care era îngerul lui păzitor, însoţit de o mulţime de oştire cerească, a venit după sufletul lui. Au pogorât laolaltă cu soborul îngerilor cinul apostolesc, proorocesc, cinul mucenicilor, al ierarhilor, al preacuvioşilor, al drepţilor. Demonii, rânduri, rânduri stăteau în cete la vămile lor ca sa contemple purcederea sufletului purtător de Duh. Acesta a început să se înalţe. Stând departe de el, du-hurile întunecate strigau de la vămile lor: „O, Macarie! de ce slavă te-ai învrednicit!”. Smeritul bărbat le răspundea: „Nu! şi încă mă mai tem, pentru că nu ştiu dacă am făcut ceva bun” . între timp el se înălţa cu iuţeală la cer. De la alte vămi, mai de sus, iar au început să strige puterile văzduhului: „întocmai! ne-ai ocolit Macarie” „Nu! răspunde el: şi încă mai am nevoie de fugă” Când s-a văzut în pragul porţilor cereşti, ei, crăpând de ciudă şi invidie strigau: „Neîndoielnic ! ai scăpat de noi Macarie!”. El le-a răspuns: „apărat cu puterea Hristosului meu, am scăpat de vicleniile voastre”

Mari sfinţi ai lui Dumnezeu străbat străjile văzduhului cu atâta libertate pentru că în viaţa pământească ei intră în lupta neîmpăcată cu puterile întunecate si căpătând biruinţă asupra lor, agonisesc în adâncul inimii libertatea desăvârşită faţă de păcat, ajungând templu şi altar al Sfântului Duh, făcându-şi lăcaşul cuvântător al sufletului inexpugnabil faţă cu îngerul căzut.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here