– După ce vedem la televizor, valurile de crime și accidente care au loc zilnic în patria noastră, ai impresia că omul nu mai are nici o valoare? Care e valoarea omului? De ce pare, acesta, să nu mai fie conștient de valoarea sa, de rolul său înalt de pe pământ?
– Valoarea omului este cea statornicită de Dumnezeu. Valoarea omului este dată de pruncii pe care îi crește, de modul cum se face iubit între ceilalți prin faptele sale cele bune, prin generozitate. Nici un om generos, care împarte ce are cu ceilalți, care face bucurii cunoscuților sau necunoscuților, nu sărăcește. Sărăcesc doar cei care adună pentru ei înșiși, care sunt obsedați de averea de pe pământ.
– Lumea se plânge, continuu, că n-are bani. Dar pe prea puțini îi aud că n-au credință, că n-au minte, că n-au cultură… Ce reprezintă banul în viața românului de azi?
– Moneda de schimb pentru viață rămâne tot bănuțul văduvei..! Dar românul nu-i plătit în țara sa după cât muncește, de ăsta pleacă unde vede cu ochii. Și cine nu-l plătește? Ai lui nu-l plătesc, pentru bani mulți ar fi în stare să stoarcă pe aproapele său, să-l omoare. Goana după bani, după avere, a urâțit lumea noastră.
– Cu cât crește numărul bogaților, cu atât crește și numărul săracilor în țara noastră. Este bogăția un păcat? Este sărăcia o virtute?
– ”Cum nu va trece cămila prin urechile acului, așa nu va trece bogatul prin Poarta Raiului”…! Nu-i bogăția un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruntă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu şi-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos. Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să-și salveze viața, să se salveze pentru Viață…! Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea trupului și a sufletului. Așa e și omul de astăzi și așa a fost dintotdeauna: Dumnezeu îi dă de toate, el trebuie să știe să aleagă doar ce îi trebuie, cât îi trebuie. Un om bogat suferea de o boală gravă și trebuia să se opereze, dar operația costa bani mulți. Nu s-a îndurat să plătească operația, omul a murit iar averea sa a rămas unor rude care i-au împărțit-o rapid.
Sursă: ”Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire” – Adrian Alui Gheorghe
[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
