Culegerea și păstrarea plantelor medicinale

0
115
Translate in

uscarea plantelorCulegerea, uscarea și păstrarea plantelor pentru terapie – Scopul plantelor medicinale – Părțile componente ale plantelor și recomandări de uscare și păstrare – Procedee de recoltare și temperatură de păstrare – Identificarea corectă a plantelor în natură

Remediile din plante constituie primul sistem curativ pe care l-au cunoscut oamenii. Este bine de știut că plantele care cresc în sălbăticie sunt mai eficiente pentru utilizarea în scopuri terapeutice decât cele cultivate în grădini. Este, însă, foarte important să le culegem din locuri nepoluate. Pentru recunoașterea, culegerea și păstrarea plantelor sunt necesare cunoștințe aprofundate. De asemenea, se cer informații vaste și în privința scopului pentru care trebuie folosite, a dozajului, a efectelor secundare și a contraindicațiilor. O documentare asupra solului în care acestea cresc este, cu siguranță, necesară deoarece plantele care cresc în soluri sărace și lipsite de componente nutritive au o valoare medicinală mai slabă. Fitoterapeuții recomandă culegerea plantelor pe vreme uscată, atunci când ele sunt în plină înflorire sau când semințele se maturizează, deși sunt și unele excepții.

Scoarța

Trebuie detașată atunci când se ridică seva, primăvara. Această prelevare se face mai întâi prin răzuirea părților exterioare aspre, apoi prin cojirea celor interioare de pe trunchi. Se usucă mai întâi la soare, pentru scurt timp, apoi se trec la umbră. Se iau și se ambalează când sunt pe deplin uscate, deoarece ele vor mucegăi dacă rămâne vreo urmă de umezeală în ele.

Rădăcinile

Se extrag cel mai bine primăvara, când seva se ridică, sau toamna, spre sfârșit, atunci când seva s-a scurs către pământ. Vara, energia plantei urcă la suprafață pentru a asigura hrană și susținere frunzelor, florilor, semințelor și fructelor. Câteodată, rădăcina nu are prea multe proprietăți curative. Rădăcinile se usucă prin tăiere în felii și uscare la umbră. Când sunt uscate complet, trebuie legate în mănunchiuri mici și păstrate în pod sau într-o cămară ferită de umiditate.

Bobocii și florile

Se recoltează atunci când abia se deschid, fără ca ele să fie complet înflorite fiindcă își pierd o mare parte din proprietățile vindecătoare. Trebuie selectate doar cele care se află în perfectă stare. Uscarea se face la umbră, după care se pot depozita în pungi groase de hârtie maron.

Semințele

Se recoltează din fructul maturat, în cea mai bună perioadă, alegându-se doar cele din fructe în stare bună. Trebuie uscate la umbră și depozitate în pungi de hârtie maron.

Frunzele

Cea mai propice perioadă de recoltare este, în general, înainte ca planta să înflorească. Există, însă, specii ale căror frunze sunt mai eficiente atunci când planta este înflorită. Când recoltăm frunzele este indicat să ținem cont de câteva indicii: să fie proaspete, să aibă gust intens, să nu fie afectate de insecte, să fie viu colorate. Cu alte cuvinte să le luăm pe cele vii, viguroase, sănătoase, exact cum procedăm când culegem fructe și legume.

Uscarea plantelor în condiții optime

Plantele medicinale trebuie recoltate în perioada cea mai prielnică fiecăreia și trebuie uscate în condiții optime. O temperatură constantă între 30 și 40 de grade Celsius, umiditate minimă, circulație bună a aerului și protecție împotriva luminii solare directe sunt procedee corecte. Uscarea plantelor la temperaturi mai mari de 40 de grade Celsius poate provoca disiparea anumitor substanțe. De asemenea, trebuie evitată uscarea acestora într-un sezon ploios. Plantele medicinale uscate nu trebuie păstrate în recipiente de sticlă, deoarece, uneori, sticla transpiră. Orice urmă de umezeală care vine în contact cu ele duce la mucegăirea acestora și implicit la pierderea calităților.

De asemenea, procedeul de uscare a plantelor trebuie început la soare și terminat la umbră. O prea mare expunere la soare cauzează o scădere a valorii medicinale și o pierdere a unor componente curative. Dacă se respectă procedeul de uscare – temperatură corectă, ambalare și păstrare în condiții propice – integritatea plantelor proaspete se menține. Se pierde astfel doar conținutul de apă, pe care îl conține planta proaspătă. Planta uscată este mai concentrată.

Preparate din plante uscate

Pentru anumite preparate din plante, de exemplu uleiuri, alifii, unguente, creme, este mai indicat să se folosească planta uscată, pentru că apa conținută de planta proaspătă poate cauza râncezirea uleiului. Un alt argument în favoarea folosirii plantelor uscate este disponibilitatea lor pe tot parcursul anului. Ele pot fi găsite în farmacii, chiar dacă nu cresc în zona geografică în care se află cel care dorește să le utilizeze. Unele persoane usucă plantele în buchete atârnate de grindă. Ele nu trebuie uitate acolo deoarece se pot usca prea tare și pot aduna praf. Alte persoane congelează plantele, fie tocate mărunt, fie pasate cu apă ca să formeze un piure. O idee pentru ceai instant este să pui planta într-un cub de gheață și să torni apă clocotită peste cub ori de câte ori dorești să savurezi o infuzie din respectiva plantă.

Identificarea corectă a plantelor în natură este esențială

Oricum te-ai decide să le consumi, uscate sau proaspete, plantele medicinale constituie cea mai sănătoasă alegere, în orice anotimp. Ele sunt bune atât pentru prevenția unor afecțiuni sau pentru ameliorarea durerilor cotidiene cauzate de un program solicitant, febril și stresant, cât și pentru terapia multor afecțiuni deja instalate. Totul este să țineți seama de recomandările personalizate ale fitoterapeutului sau ale unui medic care vă cunoaște istoricul personal. Identificarea corectă plantelor în natură este esențială. „Atunci când îți culegi singur plantele din care să-ți fierbi un ceai, asigură-te absolut 100% de faptul că plantele pe care le culegi sunt cele pe care le cauți… Există o jumătate de milion de specii de plante cunoscute. Mai puțin de un procent din totalul lor îl dețin cele otrăvitoare. Numai o singură greșeală este suficientă.” (FDA Consumer, octombrie 1983)

Te invit să citești și Plante medicinale – Nucul.

Mihaela Mușetescu