Urcușul duhovnicesc

2
253
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

urcusÎn această seară a fost programat un cuvânt despre urcuşul duhovnicesc, adică despre progresul în viaţa duhovnicească. Iar progresul în viaţa duhovnicească este înfăţişat în general în gândirea părinţilor celor duhovniceşti ca un urcuş. În Predica de pe Munte rostită de Domnul nostru Iisus Hristos, aşa cum este înfăţişată în Sfânta Evanghelie de la Matei şi în Sfânta Evanghelie de la Luca, se spune între altele că cel ce ascultă cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos este asemenea omului care şi-a zidit casa pe temelie de stâncă. Au venit vânturi mari, au venit ploi puternice şi au lovit în casa aceea şi ea a rămas nedărâmată. Iar cel ce ascultă cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos şi nu le împlineşte este asemenea omului care şi-a întemeiat casa pe nisip şi când au venit vânturile mari şi ploile, au dărâmat casa pentru că nu avea temelie tare (Matei 7, 24-27).

S-au întrebat părinţii cei duhovniceşti cum trebuie întemeiată casa în care vine Domnul nostru Iisus Hristos să-Şi facă locaş, cum anume trebuie să ne îngrijim de locaşul Domnului nostru Iisus Hristos în sufletul nostru. Pentru că această asemănare cu casa are de fapt corespondent în viaţa duhovnicească în înţelesul că fiecare dintre noi trebuie să ne rânduim în aşa fel lucrurile încât să-I pregătim în sufletul nostru un locaş Mântuitorului. Sfântul Petru Damaschin, vorbind despre această casă, despre templul Duhului Sfânt, spune că ea trebuie aşezată pe pământul răbdării şi trebuie să aibă temelia credinţei, să fie alcătuită din cărămizile faptelor bune, legate între ele cu lutul smereniei, acoperite cu acoperişul dragostei, şi când aşa ceva se realizează, atunci avem un locaş pregătit pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Prin urmare, este vorba mai întâi de pământul răbdării. Pe acest pământ al răbdării – pentru că de răbdare avem trebuinţă ca să ne ostenim într-o viaţă duhovnicească autentică – trebuie să fie aşezată temelia credinţei. Toată viaţa duhovnicească este străbătută de credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de credinţa în Dumnezeu, toată viaţa duhovnicească se întemeiază pe credinţa în Dumnezeu şi credinţa ne îndrumează şi ne dă putere să realizăm fapte pe măsura credinţei, şi acestea sunt cărămizile, sau pietrele, din care se zideşte casa duhovnicească, templul cel duhovnicesc. Iar cărămizile sunt legate între ele prin lutul smereniei, pentru că este trebuinţă şi de smerenie, faptele cele bune trebuind să fie acoperite cu smerenia. Şi apoi deasupra trebuie aşezat acoperişul dragostei. Este o imagine a unei vieţi duhovniceşti autentice.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

  1. În drumul către cer, nu poți decât să urci sau să cobori. De fiecare dată când ți se pare că stai, înseamnă că ai căzut. Și cel mai important este că nu poți să urci decât împreună cu aproapele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here