Unirea mistică sau teologia – a treia fază a vieții spirituale

0
330

Unirea misticăA treia fază a vieții spirituale e unirea mistică. Apusenii o numesc de predilecție „via unitiva”, răsăritenii o numesc „teologia”.

Termenul de „teologia” nu are aici înțelesul de participare științifică la tezaurul revelației, ci pe acela de participare harică și personală la viața intimă și tainică a lui Dumnezeu. În graiul bisericesc, a teologhisi nu înseamnă a dezbate probleme teologice, ci a trăi în Dumnezeu, a-l experimenta în mod viu, nemijlocit și personal.

A studia teologia nu înseamnă cu necesitate a îndeplini un act religios.

Acest lucru il poate face și un credincios și un necredincios; o fac fie cu scopul de a adera la ea, fie cu scopul de a o combate. Studiul teologic începe să aibă o valoare religioasă numai din clipa când subiectul aderă la adevărul lui prin credință; atunci cand îi îmbrățișează cu nădejde binele făgăduit până dincolo de veac și se înflăcărează de dragoste pentru frumusețea-i nemărginită. Între a studia și a trăi sau a „teologhisi” e o distanță ca de la pământ la cer. Orice netrebnic poate să studieze, dar să „teologhisească” poate numai un sfânt.

A treia fază a vieții spirituale ne dă adevăratul înțeles al teologiei, unirea mistică cu Dumnezeu. Ea ne da totodată înțelesul celorlalte două faze anterioare. Purificarea și iluminarea nu sunt unități aparte și nici scopuri în sine. Sunt numai etape ale unui drum suitor către Dumnezeu.

Nevoințele asceticei cu dimensiunile lor neobișnuite ar rămâne tragedii eroice, dar zadarnice. Ele, insa, sunt proporționate, la scopul sfânt pe care îl urmăresc. Nu există în realitate semne despățitoare între aceste faze, ci numai grade de participare la viața divină. A trăi viața în Hristos și a trăi tot mai multă viață în El, aceasta e aspirația și voința de realizare a spiritualității. Ea e însă unitară în variatele grade și etape, tot așa precum Hristos, modelul, călăuza și izvorul ei, unul este. Iisus Hristos e Calea, Adevărul și Viața.

A te spiritualiza înseamnă a-L imita.

Inseamna a-I îndura patimile pe calea ascezei, a te ilumina de adevărul descoperit prin El pentru a ajunge la viața divină.

Voind să afirme această unitate spirituală în varietatea gradelor și a etapelor, unii autori aseamănă evoluția vieții mistice cu etapele vieții unui om; copilăria, care ar corespunde purificării, adolescența, care ar corespunde iluminării și maturitatea care ar corespunde unirii. Analogia aceasta vrea să exprime pe de o parte creșterea progresivă; pe de alta exista crizele caracteristice, de transformare, ce se pot observa în dezvoltarea unui om, asemănătoare crizelor vieții spirituale.

Alți autori considerând mai ales esența spiritualității, care e unirea în dragoste, aseamănă purificarea cu perioada în care doi îndrăgostiți se cunosc, iluminarea e logodna lor, iar unirea mistică e nunta lor. Această analogie nu e întâmplătoare; ea pornește din fermecătorul poem al Cântării Cântărilor, în al cărui mistic simbolism mireasa e Biserica, iar mirele e Hristos, sau mireasa e inima înflăcărată de mirele divin. Faza a treia e nunta de taină, când sufletul e primit în cămara de lumină a Mântuitorului. Pentru a exprima aceeași idee de unitate în progresul spiritual, precum și divinul model al acestui progres, Ioan Scărarul numără gradele de sfințire treptată după cei treizeci de ani de viață ai Mântuitorului, până la botez, când se descoperă în mod miraculos dumnezeirea Lui.

Sfințenia – Împlinirea umanului, Nichifor Crainic

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here