Undiţă fără râmă

0
65

Undiţă fără râmă

Într-un sat, trăia odată un om ce înjura grozav. Înjura la
toată vorba. Nicicum nu voia să se dezbare de acest nărav urât şi de suflet pierzător.

Într-o zi, suduitorul ieşi la pescuit. Într-un vas îşi luase râme pentru undiță.

Un pustnic, care ştia de năravul
lui cel rău, din întâmplare tocmai dădu pe acolo.

– Bună ziua, omul lui Dumnezeu!
Dar ce lucrezi aici?

-Da, iacă, prind niște pește!

-Şi ce ai în vasul ăsta de lângă tine?

– Râme pentru undiţă.

– Şi de ce mai foloseşti treaba asta?

– Pentru că peştele nu-i prost să sară la undiţa goală.
Trebuie să-l înşeli cu râmă, cu ceva mâncare.

Apoi vezi, dragul meu?! – zise atunci pustnicul. Peștele este mai cu minte decât tine. El nu sare la undița goală, dar tu, dragul meu, faci acest lucru…

-Cum așa?

-Păi, de câte ori înjuri, tu te arunci în undiţa diavolului, fără să-ți dea dea diavolul nimic, fără să dobândeşti nimica… Cu sudalma nu câştigi nimic. Diavolul te prinde fără nicio râmă. În numele Domnului, te rog, dragul meu, nu mai înjura!…

Nu-ţi mai înjunghia sufletul de bună voie!

Suduitorul s-a pus pe gânduri şi s-a lăsat de sudalme.

„Las toate averile mele…”

Țarul cel mare a murit în clipa când a început să-şi scrie testamentul. Încărcat de putere lumească şi de o uriaşă avere, nu-i venea să creadă că va putea muri aşa curând. Pe urmă, abia a putut scrie cuvintele: „Las toate averile mele…“. Cui?

 „Schimbă-ţi stăpânul!”

Într-o seară, pe uliţă, am auzit doi servitori
înţelegându-se astfel:

– Cum o mai duci?

-Foarte bine. De o săptămână mi-am schimbat stăpânul.  Am avut un stăpân foarte rău; un tiran mare. Acum am un stăpân nou… Mi-am schimbat stăpânul… Am dat peste un stăpân foarte bun; să tot trăieşti în slujba lui… Schimbă-ţi şi tu stăpânul, căci şi al tău e un om rău!… Auzindu-i astfel înţelegându-se, m-am gândit că aşa e și lumea  noastră cea sufletească. Cei mai mulţi creştini slujesc la un stăpân rău şi tiran mare: la diavolul.

Ferice de cei ce părăsesc pe acest tiran şi află pe Stăpânul cel bun şi îndurat: pe Domnul!

Dragă cititorule, ia seama! Poate şi tu eşti în slujba stăpânului cel rău. Schimbă-ţi stăpânul! Schimbă-ţi îndată stăpânul rău! Ieşi din slujba diavolului şi intră în slujba cea dulce şi mântuitoare a Domnului!

Bogatul şi călătorul

Un biet călător sărac ceru sălaş la casa unui bogat zgârcit.

– Mergi de-aici, – se răsti
bogatul – că doar casa mea nu-i un han la drumul mare, pentru călători!

– Îngăduie-mă,
te rog, – răspunse săracul – să-ţi pun trei întrebări şi apoi voi pleca în
drumul meu! Cine a locuit aici înainte de dumneata?

– Tata.

– Dar înainte de
dânsul?

– Bunicul.

– Şi după
dumneata, cine va locui aici?

– Fiul meu.

– Precum se vede, – zise săracul – aici, în casa asta, nu stă nimeni de statornicie. Se duc unii şi vin alţii. Nişte călători sunteţi şi dumneavoastră, iar casa asta e un han, în care ar trebui să primiţi şi pe cei săraci.

Cuvintele săracului străpunseră inima bogatului zgârcit. Din acea clipă, n-a mai respins pe săraci şi s-a făcut un izvor de milă şi milostivire pentru ei.

O întrebare

”Cum se face – se întreba odată un om cuminte – că temniţele sunt totdeauna  zăvorâte şi încuiate şi totuşi sunt pline de clienţi, în vreme ce bisericile simt totdeauna deschise şi descuiate şi totuşi sunt goale?“

600 istorioare religioase, Preot Iosif Trifa

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here