Un tovarăș nevăzut și bun

0
134

img_69901Toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor, și fiii lui Dumnezeu, adică după trup suntem făpturi pământești, iar după duh făpturi cerești; care însă petrecem pe pământ o vreme și iarăși la Dumnezeu ne întoarcem și ajungem iar Acasă! Fericit este cine se întoarce de bună voie!

Unii însă nu se mai întorc…Sunt cei ce ascultă de vraja vrășmașă care-i scoate din cale și cu pofte pieritoare îi încâlcește în lume. Vraja aceea a păcatului cu vremea le slăbește mintea și de așa fel le-o întoarce încât ajung să zică binelui rău și răului bine,din fiii lui Dumnezeu făcându-se vrășmașii lui Dumnezeu. Vremea li se gătă, lumina minții li se stinge și așa îi prinde noaptea, moartea rămași rătăciți de Dumnezeu și neîntorși Acasa.

Aici e toată drama omului căzut între tâlhari, pe când se pogora din Ierusalim în Ierihon, adică a lui Adam, cu toți urmașii, părăsind raiul pentru lumea aceasta.

Dar s-a pogorât din ceruri Samariteanul milostiv. El e cel ce ne-a făcut datori să știm ce suntem, cine ni-s părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe aici și, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne întinde momelele. Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.

Calea mântuirii e chiar Cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuși ca om adevărat, făcându-ni-se pildă întru toate și dându-ne îndrăzneală.

Pe cărarea mântuirii însă merg două feluri de călători, căci de atunci un tovarăș nevăzut și bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârșitul veacului.

„Semințe Duhovnicești”, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca Ed. Lumea Credinței București

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here