Un revoluţionar paşoptist, luptător pentru Unire- Aaron Florian, profesor, istoric

0
64

Un revoluţionar paşoptist, luptător pentru Unire- Aaron Florian, profesor, istoric

            Stimaţi cititori, în continuarea altor incursiuni în biografiile unor oameni din trecutul nostru istoric pe aici, pe la „Jurnal Spiritual” vă propun o nouă călătorie cu „maşina timpului” şi să ne-aducem aminte în câteva cuvinte, de o altă personalitate deosebită, din „panoplia” cu oameni de excepţie care au reprezentat repere fundamentale în existenţa românească. Este vorba despre un ardelean care a militat toată viaţa sa pentru unirea tuturor românilor, un istoric, dascăl şi scriitor dedicat idealurilor naţionale româneşti: Aaron Florian.

      Aaron Florian, profesor, revoluţionar paşoptist, membru al Academiei Române s-a născut la 21 ianuarie 1805, la Rod-Tilişca, în judeţul Sibiu şi a trecut la cele veşnice în ziua de 12 iulie 1887, la București. A fost istoric, profesor și publicist, propagator tenace în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene.

        Studiile gimnaziale le face la Blaj iar cele universitare la Budapesta. Solicitat de Dinicu Golescu, începe să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu.

         A fost profesor și la Universitatea din Bucureşti şi membru al Societății Filantropice, participant la Revoluția de la 1848 atât în Țara Românească cât și în Transilvania, profesor, din nou, la Colegiul Sfântul Sava în 1857 și Universitatea București, 1864. A ocupat funcții înalte în administrația școlilor din România. A colaborat ca publicist, de-a lungul vieţii, la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, suplimentul literar al „Gazetei de Transilvania” din Braşov, la „Telegraful român” din Sibiu și a întemeiat, în 1837, împreună cu Georg Hill, cotidianul românesc „România”. Florian Aaron a fost printre primii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale, în lucrarea sa „Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești”, 3 volume.
         În anul 1825 a absolvit gimnaziul la Blaj. Urmează apoi universitatea de la Pesta, din Ungaria. Ulterior, revenit pe plaiuri româneşti, la solicitarea lui Dinicu Golescu, pleacă în Muntenia şi începe să predea la școala acestuia din Golești. Profesor şi director fondator la „Şcoala Slobodă Obştească” din Goleşti, Muscel (1826) şcoală aparținătoare lui Golescu. În anul 1830 devine ctitor al Şcolii din Gliganu de Sus, Argeş. Ulterior îşi va continua activitatea didactică la colegiile din Craiova, începând cu 1830, ca profesor la Școala Centrală din Craiova, iar între anii 1832-1848 şi 1861-1865, a  predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, avându-l drept elev pe Nicolae Bălcescu. Participă la Revoluţia română de la 1848-1849 din Transilvania și Țara Românească.

         Aaron Florian este numit profesor, din nou, în 1857 la Colegiul Sfântul Sava și în 1864 la Universitatea București, unde se evidenţiază ca un fervent propagator al ideilor Şcolii Ardelene la sud de Carpaţi. Între anii 1853-1857 este numit director la Aşezămintele Brâncoveneşti din Bucureşti. S-a făcut remarcat ca istoric, publicist şi militant politic şi în perioada anilor 1870/1879. A fost membru al Societăţii Academice / Academiei Române din București.

         Aaron Florian nu era doar profesor și redactor, ci și scriitor de mare valoare. Dintre scrierile sale mai importante se cuvine să ne aducem aminte de: „O idee repede de istoria Prinţipatului Ţării Româneşti”, alcătuită din trei volume; Volumul I-1835, Volumul II-1837 și Volumul III-1838; „Manual de istoria lumii” scrisă în 1845; „Patria, patriotul şi patriotismul” în 1857; Iniţiator la publicaţia Societatea literară din Goleşti în 1827, continuă cu ziarele „România” din Bucureşti în 1837 şi „Telegraful roman” din Sibiu în 1853. A fost căsătorit cu fiica pitarului Drăghici Budişteanu din Piteşti, proprietar funciar la Gliganu, Argeş.

        Aaron Florian, împreună cu Simion Mihali, au mijlocit importante schimburi şi legături culturale între românii din Transilvania şi cei din Ţara Românească şi Moldova care, din 1859, se vor uni într-un singur stat cu numele de România. Aportul lui Aaron Florian la debutul foii șaguniene, a fost hotărâtor întrucât el avea o vastă experiență jurnalistică datorită colaborării sale cu mai multe ziare și reviste. Printre aceste publicaţii s-au regăsit: „Foaie pentru minte, inimă și literatură” a lui George Barițiu la Brașov; „Gazeta literară” a Muzeului Național București; „Curierul Românesc” din București, amândouă fiind „creaţiile” lui Ion Heliade Rădulescu.

        În calitate de revoluţionar paşoptist a fost participant la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3-15 mai 1848. Rolul principal asumat de Aaron Florian a fost cel de mijlocirea schimburilor culturale între românii din Transilvania pe de o parte şi cei din Ţara Românească şi Moldova pe de altă parte. Totodată, datorită faptului că el a vieţuit înainte de 1848 mai mult de două decenii în Ţara Românească, prin cunoştinţele sale, avea posibilităţi de a fi informat despre perspectiva unor intelectuali români transilvăneni de a fi chemaţi peste Carpaţi să îndeplinească funcţii îndeosebi în domeniul învăţământului, la fel ca înainte de 1848.

        Deși era deja începută revoluţia din 1848, Aaron s-a remarcat ca unul dintre cei mai înflăcăraţi români, astfel că Guvernul provizoriu de la Bucureşti l-a numit prefect al districtelor Ilfov şi Dolj. Când ruşii şi turcii au invadat ţara, Aaron Florian a fost nevoit să se refugieze la Sibiu. Ungurii ocupând Sibiul, l-au căutat să-l reţină, motiv pentru care a trecut iarăși în Ţara Românească, loc unde ruşii l-au primit cu mare duşmănie, aruncându-l în închisoare.

          Scăpat din temniţă, revine la Sibiu, unde în 1 ianuarie 1853 a scos la lumină primul număr din „Telegraful Român”. Acesta a fost omul pe care mitropolitul Andrei Şaguna l-a găsit vrednic să şi-l asocieze în această foarte importantă decizie a sa, de a tipări pentru români o foaie, care să le apere drepturile şi să-i emancipeze în toate direcţiile.

         Aaron Florian, fiind și un bun cunoscător al limbii germane, s-a stabilit la Sibiu, străduindu-se să colaboreze cu ceilalţi lideri ai românilor de a obţine din partea autorităţilor habsburgice îndeplinirea promisiunilor făcute în timpul războiului civil, când au luptat alături de armatele austriece contra insurgenţilor maghiari.

         Între anii 1851-1852, de la Sibiu, Aaron Florian ține o legătură foarte strânsă, cu bunul său prieten, Timotei Cipariu, prin care i-au fost trimise şapte scrisori. Aceste scrisori reflectau realităţile din primii ani ai neo-absolutismului habsburgic instaurat după înfrângerea revoluţiei din 1848-1849. Odată cu terminarea revoluţiei din Transilvania, a plecat din nou în Muntenia, fiind director al Aşezămintelor Brâncoveneşti.

         Aici pune bazele publicării unei lucrări de istorie în volum, colaborând cu ziare din Muntenia şi Transilvania. În 4 octombrie 1851, colaborează cu autorităţile austriece de la Sibiu, autorități ce erau pe punctul să concretizeze în trimiterea sa la Viena, pentru a face parte din colectivul care traducea legile habsburgice în limba română. Cooptarea lui s-a datorat foarte mult lui Ioan Maiorescu, aflat deja la Viena ca membru al acelui colectiv şi cu care a legat o trainică prietenie în timpul şederii lor în Ţara Românească de dinainte de 1848.

         Dacă actele necesare trimise în capitala imperiului erau favorabile atât din partea Starostiei din Craiova, despre comportamentul său în 1848, precum şi o notă a Guvernului Ţării Româneşti care îl lăuda şi da asigurări că revoluţia de acolo n-a fost îndreptată contra intereselor Austriei, în raportul întocmit de liderul sas, Wilhelm Löw, pe lângă recomandarea laudativă şi sublinierea meritelor sale, figurau şi câteva rânduri ce cuprindeau unele suspiciuni sau calomnii, generate de „fantoma ideologiei liberale” din Ţara Românească la care a fost parte Aaron Florian, ceea ce a determinat, probabil, amânarea plecării și numirii lui în postul de la Viena, mult dorit și așteptat atât de către  Maiorescu cât și de Aaron Florian la Viena, până la începutul primăverii anului 1853.
        Aceasta a depins nu doar de raportul întocmit de Wilhelm Löw ci și la câteva epistole schimbate cu Simion Mihali, epistole ce conţineau informaţii importante din punct de vedere politic şi cultural. Informaţiile de natură politică se refereau la schimbarea cancelarului şi a consilierilor Camerei Aulice a Transilvaniei de la Viena şi de perspectivele deschise saşilor de a ocupa funcţii în aparatul de stat ardelean în condiţiile impunerii limbii germane în administraţie şi justiţie. Au mai fost în acele epistole menţionaţi şi alte informaţii sensibile la care se făcea referire, cum ar fi vizita împăratului Franz Iosif din 1852 la Sibiu şi imposibilitatea ca domnitorul Ţării Româneşti, Ştirbey, să aibă o întâlnire cu împăratul datorită obstrucţiei făcute de patriciatul săsesc tendinţelor de emancipare ale românilor.

          De asemenea, Aaron Florian mai relevă acţiunile pentru obţinerea aprobării oficiale, atât în chestiunea Asociaţiei culturale, cât şi a Academiei juridice. Ele trebuiau susţinute concertat şi cu perseverenţă, în aceeaşi măsură şi concomitent timp atât de către ortodocşi cât şi greco-catolici, în frunte cu înalţii lor prelaţi. Însă, cu regret, el a constatat că între cele două confesiuni prăpastia se adâncea tot mai mult și dacă neînţelegerile dintre confesiuni nu se vor estompa, pe viitor petiţionarea solidară nu va mai fi posibilă, ci numai cea individuală sau pe comunităţi ori pe confesiuni.

         Din scrierile lui Aaron Florian rezultă că vizita împăratului a prilejuit intelectualilor români de la Sibiu discutarea oportunităţii prezentării unei eventuale petiţii, prin care să se ceară aprobarea înfiinţării unei Societăţi literare şi a unei Academii de drept. Chestiunea înfiinţării unei instituţii de învăţământ cu profil juridic pentru români a fost ridicată printr-un memoriu înaintat Curţii imperiale de către delegaţia care s-a aflat la Viena din toamna anului 1849 până în 1851. Reactualizarea ei se impunea deoarece, saşii au făcut „arătare” către ministerul vienez că românii nu sunt apţi pentru învăţătură şi deci nu trebuie să aibă şcoli proprii. Tot aici autorul își exprimă părerea că episcopul Şaguna trebuia să atenţioneze guvernul că numai la Academia săsească de Drept din Sibiu se aflau aproape 300 de studenţi români.
           În 15 decembrie 1852, la foarte scurt timp, de la răspunsul favorabil din partea guvernatorului Carol de Schwarzenberg, Andrei Șaguna va încheia un contract cu Aaron Florian căruia îi încredințează sarcina de redactor răspunzător. Astfel că, începând cu data de 01.01.1853, începe editarea jurnalului național Telegraful Român. Împreună cu Aaron Florian a alcătuit mitropolitul Şaguna şi o „Prenumeraţiune” la Telegraful Român, gazetă politică, industrială, comercială şi literară. „Prenumeraţiunea” ce va apărea şi în Telegraful Român, abia însă, în nr. 74 din 1887, odată cu necrologul lui Aaron Florian.

         Aaron Florian va părăsi Sibiul, plecând la Viena, la invitația lui Maiorescu. Neputând ocupa, până la urmă, postul pentru care a fost invitat, se întoarce la București. La moartea sa, Telegraful Român îi aduce un binemeritat omagiu fiind prezentat ca un apostol pribeag al românilor dar și ca un Luceafăr strălucitor pe orizontul literaturii.

       Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre cine a fost Aaron Florian, sursele de mai jos vă stau la dispoziţie.

Surse:

Briscu, Bogdan – Moţii şi luptele lor la 1848-1849, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 201

Gh. Adamescu, Dicționarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal, București, Editura „Cartea Românească” S. A

http://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/A/aaron%20florian.pdf

http://sibiunews.net/articole/19-massmedia/14750-telegraful-roman-163-de-ani.html

http://www.ziarulnatiunea.ro/2019/01/17/sa-ne-cunoastem-patriotii-revolutionarul-pasoptist-aaron-florian/

https://www.academia.edu/33363908/_Interferen%C8%9Be_europene_%C3%AEn_opera_istoric%C4%83_a_lui_Aaron_Florian_Astra_Salvensis_an_IV_Nr._8_2016_

http://www.historica-cluj.ro/anuare/AnuarHistorica2002/15.htm

http://dspace.bcucluj.ro/browse?type=author&value=Aaron%2C+Florian

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here