Un mic coşar.. mai bine sărac şi cinstit.

0
379

cosarUn mic coşar a fost chemat într-o zi să cureţe coşul unui mare bogătaş.Obişnuit cu asemenea muncă, termină repede. Dându-se jos, greşi uşa şi pătrunse într-un salonaş foarte frumos împodobit, numai cu oglinzi, cu tablouri, cu scaune şi mescioare, pline cu fel de fel de lucruri, care de care mai scumpe şi mai frumoase. Uitându-se peste tot, îi căzură ochii pe un ceas mic de aur,împodobit cu piatre scumpe, ce era pe una din mescioare.  Se apropie, îl luă în mână şi se uită la el, şi fiindcă nu văzuse pe nimeni în casă, îi veni în gând ideea păcătoasă şi ruşinoasă să îl fure. Deşi, coşar,însă copilul era cuminte, crescut în frica lui Dumnezeu şi ruşine de oameni.

– Ce fericit m-aş simţi să îl am, îşi zise cu glasul pe jumătate, tot uitându-se la el!

– Dacă îl vei lua vei fi hoţ, i se părea că îi zice cineva. Dar nu te vede nimeni, îi zise un alt glas.

– Nimeni , dar te vede Dumnezeu, îi zise glasul cugetului său. Cum te vei mai putea ruga diseară Bunului Dumnezeu ca să te păzească de pericole, dacă tu vei fura un lucru ce nu este al tău?

– Nu zise el hotărât şi cu glasul mai tare. Nu.

Vorba tatei: ,, Mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi tâlhar’’.

Puse apoi ceasul pe mescioară şi se îndrepta să plece. Când să iasă, se întâlni cu stăpâna, venind din camera vecină. ,,Am auzit totul’’, îi zise ea. ,, Iartă-mă doamnă’’, se rugă copilul, căzându-i n genunchi. ,, Să trăieşti băiete! Să mulţumeşti Bunului Dumnezeu că te-a scăpat de ispită, şi să-L rogi, ca întotdeauna să-ţi ajute să fii tare ca şi acum, când : gânduri rele şi ruşinoase ţi se vor strecura în suflet. Vezi? Dacă-l luai, eu te prindeam şi ce făceai? Ce era să fie de tine? Te nefericeai pentru toată viaţa. Să nu uiţi de tine niciodată, vorba tatălui tău: ,, Mai bine sărac şi cinstit’’. Uite fiindcă văzui că eşti băiat cuminte, eu te iau în serviciul meu. Tu ai urmat şcoala primară nu-i aşa? Te voi da la liceu şi voi avea eu grijă de tine. ,, Vrei?” ,,Vreau, doamnă”,  zise copilul cu lacrimi de bucurie. Doamna se ţinu de cuvânt şi sărmănuţul coşar, sub îngrijirea doamnei, ajunse mai târziu un om de toată isprava.

Extras  din ,, Oglinda duhovnicească” de Protos.  Nicodim Măndiţă

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here