Romanul „Umiliţi şi obidiţi”, de Feodor Dostoievski, este un clasic portret al mizeriei umane, dar plin de compasiune, fiind inspirat în parte chiar din autobiografia scriitorului.
Dostoievski, pune în lumină, așa cum numai el știe să o facă, marile contradicţii ale vieţii. Nu în van mărturisea Nietzsche că geniul rus este singurul psiholog de la care are ce învăţa.
Pe scurt, în roman, un tânăr scriitor, Vanea, îi poartă Nataşei o dragoste neatisă de flagelul geloziei. Pe de altă parte, Natașa este îndrăgostită de infantilul Alioşa. Ea o are în grijă pe micuța orfană Nelli, a cărei poveste tragică este redată pas cu pas. Personajul principal însă este maleficul și sclipitorul prinţ Valvoski. Acestuia, viața îi întoarce în cele din urmă răul pe care l-a generat.
Dincolo de firul epic, rămâi cu conștientizarea importanței pe care o are pentru suflet iertarea, cu dorința de a fugi de superficialitate și cu prețuirea principiilor ce ne definesc ca oameni, căci așa cum ne spune chiar Dostoievski „respectându-te pe tine însuţi, impui respectul celorlalţi”.
Ana Grama