Umblă înaintea lui Dumnezeu în adevăr și în smerenie

0
124

imagesFiule, umblă înaintea Mea în adevăr și caută-Mă în toată vremea cu curăție de inimă. Cine umblă înaintea Mea în adevăr, nu se teme de nici un rău; adevărul îl va scăpa de cursa amăgitorilor și de veninul defăimătorilor. Dacă adevărul te face slobod, vei fi cu adevărat slobod și nu-ți va păsa de vorbele deșarte ale oamenilor.

Așa este, Doamne! Fie mie după cuvântul Tău! Adevărul tău să mă învețe; el să mă păzească și să mă țină până la sfârșit pe calea mântirii. El să mă scape de orice poftă rea și de orice iubire care nu e după voia Ta; atunci voi umbala înaintea Ta în mare slobozenie de inimă.

Eu te voi învăța, zice Adevărul, ce este drept și plăcut înaintea Mea. Gândește-te cu scârbă la păcatele tale și cu adâncă părere de rău. Să nu socotești niciodată că ești ceva pentru binele pe care îl faci; căci nu ești decât un păcătos supus la multe patimi și încurcat în lațul lor. Lăsat de capul tău, umbli tot după lucruri de nimic; lesne te clatini și ușor ești biruit, lesne te tulburi și ușor te sperii. Ce lucru ai cu care te poți lăuda? Nimic; ba încă ai multe lucruri pentru care trebuie să te micșorezi în ochii tăi și să te rușinezi; căci ești mult mai slab decât îți poți închipui.

Deci nimic din tot ce faci să nu ți se pară mare, de preț, minunat, vrednic de laudă și de dorit nu este decât ceea ce rămâne în veci. Mai pre sus de toate să-ți placă adevărul și să-ți fie scârbă de ticăloșia ta. De nimic să nu te temi mai mult, nimic să nu disprețuiești mai mult, de nimic să nu-ți fie frică și să nu fugi mai mult ca de păcatele și de greșelile tale. Acestea trebuie să pricinuiască inimii tale o durere mai sfâșietoare decât cea mai mare pagubă din lume. Sunt unii acre nu umblă cu inimă curată înaintea Mea, ci mânați de o mândrie și de o curiozitate neroadă, vor să descopere tainele Mele și să pătrundă adâncurile Dumnezeirii, în timp ce de ei înșiși și de mântuirea lor uită. Unii ca aceștia, fiind părăsiți de Mine din pricina mândriei și curiozității lor, cad adesea în ispite grele și în păcate mari.

Teme-te de judecățile lui Dumnezeu; cutremură-te de mânia Celui Atotputernic, nu cerceta faptele Celui-Prea-Înalt, uită-te la nedreptățile tale și vezi răul pe care l-ai făcut și binele pe care te-ai lenevit să-l faci. Unii își îndreaptă toată evlavia în cărți, alții în icoane, iar alții în semne dinafară. Mulți Mă au mai mult pe buze, dar nu și în inimă. În sfârșit sunt și oameni care, luminați și curățiți înlăuntrul lor, își înalță necontenit inima spre cele veșnice; de aceea nu ascultă glasul celor vremelnice; și cu părere de rău mai dau firii cele neapărat trebuincioase. Aceștia aud ce grăiește Duhul adevărului în ei; căci el îi învață să disprețuiască cele pământești și să iubească cele cerești, să uite lumea și să dorească zi și noapte cerul.

Sursa: „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here