Uleiul de măsline – Istorie şi legendă

0
3303

uleiul de măslineHomer numea uleiul de măsline “lichidul de aur”. A fost medicament, substanță magică, sursă inepuizabilă de fascinație și uimire. Asemănător vinului, nu există două tipuri de ulei de măsline la fel. Fiecare tip este influențat de sol, climă, soi, vârstă, metode de obținere.

Originea măslinului

Originea culturilor de măslin se pierde în negura vremii. O ipoteză spune că măslinul s-ar fi născut în vremurile preistorice, în sudul Asiei, de unde s-ar fi extins în Australia și spre Grecia. Alte teorii indică bazinul mediteranean ca loc de origine a măslinului. O altă teorie spune că ar proveni din Etiopia. Descoperirile arheologice indică faptul că măslinii sălbatici existau în insula Creta (Grecia) cu mult înainte de nașterea civilizației. Din Creta s-au răspândit în Egipt (2000 î. Hristos) și Palestina (1800 î. Hristos). În secolul al VI-lea î. Hristos apar în bazinul mediteranean, ajung în Tripoli, Tunis și Sicilia.

În Spania, cultivarea măslinilor a fost introdusă în timpul dominației maritime a fenicienilor (1050 î. Hristos). După descoperirea Americii, măslinul a traversat oceanul, iar în 1580 era cultivat în Mexic, Peru, California, Chile și Argentina. În orice caz, cea mai mare producție de ulei de măsline provine din regiunea Mediteranei.

Ce spun legendele?

Legenda spune că apariția măslinului a fost în Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, zeul mărilor, și Atena, zeița războiului și a înțelepciunii. Se spune că Poseidon a lovit cu tridentul sau în piatră și a început să curgă apă sărată. Atena a lovit cu sulița în pământ și a răsărit un măslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oraș a primit numele de Atena. Se spune că toți măslinii din Atena se trag exact din cel dăruit de zeiță oamenilor.

Dominând maiestuos țărmurile stâncoase ale Greciei, măslinii au ajuns în scurt timp “stâlpii” societății elene. Erau atât de prețuiți, încât cel care avea nesăbuința de a tăia un pom era condamnat la moarte sau exil. La rândul lui, uleiul de măsline devenise cea mai de preț marfă. Corăbiile erau construite în scopul de a-l transporta din Grecia spre centrele comerciale din zona Mediteranei.

Măslinul – simbol

Măslinul este simbolul gloriei și păcii. El și-a dat ramurile pentru slăvirea celor victorioși, fie în jocuri prietenești, în întrecerile olimpice, fie în războaiele scăldate în sânge. Coroanele confecționate din ramuri de măslin erau oferite zeităților și persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost găsite în mormintele lui Tutankamon.

În Țara Sfântă – Palestina – măslinul este la mare preț. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor și a depozitelor, astfel că prețiosul ulei din fructele sale să fie în siguranță.

Credința că uleiul de măsline conferă putere și tinerețe era răspândită în întreaga lume antică. În Egipt, Grecia și Roma se întrebuința foarte mult atât în scopuri medicinale, cât și cosmetice. De exemplu, în Mexic, a fost descoperită o listă cu ingrediente (fenicul, susan, țelină, creson, mentă, salvie, trandafir și ienupăr) adăugate uleiului de măsline pentru obținerea unor unguente.

Uleiul de măsline

În ciuda iernilor destul de geroase, uneori și a verilor înăbușitoare din zonele unde el este cultivat, măslinul continua să crească, să se înalțe spre cer, să ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de măsline menit să vindece și să fie privit cu adorație.

uleiul de măslineCel mai bun și mai fin ulei se obține din măsline încă necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, măslinele nu se culeg cu mâna. În legiuirile casnice ale lui Moise se poruncește anume să nu se scuture măslinul de tot. “Când vei bate măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămășițele, ci lasă-le străinului, orfanului și văduvei” (Deuteronom 24, 20).

Măslinul era cultivat în toate colțurile Țării Sfinte pe suprafețe întinse așa încât, pe drept cuvânt, se poate spune că el este emblema Palestinei. Pădurile de măslin se întindeau pe distanțe de ore, spre nord și spre nord-est de Gaza, spre șesurile Saronului. Prielnic culturii măslinului era și șesul pe coasta feniciană. Culturile de măslin făceau bogăția Betleemului și acopereau coastele joase ale văilor Hebronului. Singura îngrijire pe care acest pom o cere este aceea de a-l altoi când este sălbatic, osteneală pe care el o răsplătește din belșug. Țăranii din Palestina – felahii – spun că vița de vie e o ”delicată doamnă de la oraș” care necesită multă îngrijire și atenție. Smochinul este o “fellaha” – o țărancă, care nu are nevoie decât de puțină îngrijire. Măslinul este însă o beduină care și în locuri pustii și neumblate este încă destul de tare și capabilă de muncă.

Ghetsimani înseamnă „teasc de untdelemn”

În Ierusalim era vestit pentru culturile de măslin, așa-numitul Muntele Măslinilor cu grădina Ghetsimani, care în traducere românească înseamnă “teasc de untdelemn”. Aceasta este grădina mult iubită și de Mântuitorul, care foarte des venea aici să se roage și unde, dealtfel a fost și prins. Încă și astăzi sunt aici un număr de măslini foarte bătrâni, despre care tradiția spune că ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga.

În antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului și Egiptului. Uleiul de măsline era întrebuințat mai întâi pentru mâncare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum și pentru alinarea și vindecarea rănilor.

După frunzele totdeauna verzi, măslinul simbolizează nemurirea. Ramura de măslin este simbolul păcii, iar ramurile multe și stufoase sunt simbolul familiei numeroase. Există și măslin sălbatic, din fructele căruia se obține un ulei de calitate inferioară.

Din lemnul măslinului se confecționează obiecte de artă. Este mult prețuit pentru lemnul său fin și dens din care au fost ciopliți heruvimii, ușile, cornișele și stâlpii Templului lui Solomon (1 Regi, 6,23 și 31-33).

Mențiuni biblice – măslinul și uleiul de măsline

Măslinul este pomenit în Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintâi arbori amintiți în Sfânta Scriptură. Așa de exemplu, după ce Potopul lui Noe încetează, prima frunză pe care o aduce porumbelul de pe pământ este frunza de măslin, lucru după care Noe cunoaște că apele au scăzut.

Untdelemnul de măslin este considerat untura Orientului. Măslinele sunt mâncate fie fierte în ulei, fie conservate (murate). De cele mai multe ori un măslin dă până la 100-150 litri de ulei. În Palestina, fără pâine și ulei săteanul nu poate trăi, folosindu-l chiar și la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfânt, în afară de luminat, untdelemnul servea și la ars în candelă, precum și la ungerea sacră a regilor, profeților, preoților. Nu rareori este întrebuințat și la vindecarea rănilor. Se dădea cu el pe cap, ca simbol al curățeniei totale.

Fabricarea uleiului de măsline

masline 1Untdelemnul de calitate inferioară se întrebuințează astăzi la obținerea săpunului. În Palestina sunt multe întreprinderi de fabricare a săpunului din untdelemn de măsline și astăzi. Pentru scoaterea untdelemnului din măsline, se săpau în stâncile Palestinei, două rezervoare sau gropi de aproximativ trei metri cubi. Cel în care se tescuiau măslinele era așezat mai sus decât cel în care se scurgea uleiul. Măslinele erau călcate cu picioarele, cum se calcă la noi strugurii, desigur după ce mai întâi erau desfăcute de sâmburi cu o roată mare de piatră. Untdelemnul curgea în rezervorul de mai jos, de unde era scos și vândut sau folosit la mâncare.

Untdelemnul este folosit nu numai ca element indispensabil pentru hrana omului, ci și ca un balsam pentru vindecarea rănilor. În creștinism, untdelemnul este folosit în cult în diferite împrejurări: la Botez, la Sfântul Maslu (când se face slujbă specială pentru bolnavi și preotul îi unge de șapte ori cu untdelemnul sfințit pentru tămăduire și curățire de păcate), la sfârșitul Liturghiei când se miruiesc credincioșii, la Litie.

Uleiul de măsline pentru Sfântul și Marele Mir

Uleiul de măsline este un lichid pal, galben, cu nuanță verzuie, gust ușor iute și miros plăcut, reacție acidă și se întrebuințează la prepararea Sfântului și Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfântului și Marelui Mir, uleiul de măsline trebuie să aibă buletin de analiză, în care să fie specificată data de preparare și de expirare, să fie virgin, adică din prima extracție, și să se procure în anul când se prepară Sfântul Mir.

Termenul de valabilitate al uleiului de măsline este limitat la cca 3 ani. El se păstrează la temperatura de + 8° C. Când se prepară Sfântul și Marele Mir, toată cantitatea de ulei va fi ținută la temperatura de 15-20° C, în jur de 48 ore pentru fluidificare.

Sursa: ”Despre câteva plante amintite în Sfânta Scriptură”

Mai multe despre măslin găsiți în aceste articole.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here