Uimitorul dumneavoastră sistem de apărare

Uimitorul dumneavoastră sistem de apărare
În ziua de azi, medicii şi pacienţii se bazează în tot mai mare măsură pe produsele farmaceutice pentru tratarea celor mai diferite probleme medicale.
Din cauza acestei concepţii, trecem adesea cu vederea cel mai eficient remediu, şi anume sistemul imunitar. Dacă acesta îşi îndeplineşte bine funcţiile, de regulă, este uşor să vă menţineţi sănătoşi. însă dacă este slăbit, poate permite dezvoltarea unor corpuri străine – bacterii, virusuai, paraziţi, ciuperci şi chiar celule canceroase.

Depistarea şi reacţia

Este cât se poate de adevărat: sistemul dvs. imunitar vă salvează viaţa în fiecare zi! O reţea uriaşă de globule albe, substanţe chimice şi organe conlucrează pentru a identifica intruşi nocivi şi pentru a-i anihila înainte ca aceştia să lezeze celule sănătoase, să deposedeze organismul de nutrienţi sau să afecteze organe vitale.

Sistemul imunitar este extrem de complex.

Spre deosebire de alţi actori vitali din organism, cum sunt de pildă plămânii sau inima, aici nu avem de-a face cu un singur organ; el funcţionează asemenea unei echipe ce practică o probă sportivă de ştafetă, având menirea de a proteja corpul: fiecare membru al echipei este responsabil rând pe rând cu anihilarea unui agent patogen (care favorizează îmbolnăvirea) întâlnit în cale.

Cum toate componentele sistemului imunitar conlucrează, studierea lor separată nu ar oferi muţii dare privind acest mecanism complex – de aceea, ele trebuie privite ca întreg.

Chiar acesta este scopul primului capitol, de a vă purta într-o scurtă călătorie pe parcursul căreia să înțelegeți cum se îmbină toate componentele sistemului imunitar şi cum vă puteţi susţine sistemul imunitar să-şi îndeplinească mai bine funcţia.

Ştiaţi? Binele învinge.

Majoritatea microorganismelor sunt inofensive; multe sunt chiar folositoare, cum e cazul florei intestinale. Microorganismele „bune” din intestine împiedică dezvoltarea bacteriilor nocive; dacă acestea se multiplică, apare adesea diareea.

 

 


Micrografii electronice ale unor microorganisme nocive. De la stânga la dreapta, în sensul acelor de ceasornic: stafilococii pot declanşa abcese la nivelul pielii; clostridiile contaminează alimentele şi degajă toxine ce atacă sistemul nervos; listeria poate fi ingerată din produse lactate infestate, fiind capabilă să afecteze aproape toate organele; tulpinile dăunătoare de streptococi provoacă inflamarea faringelui sau infecţii acute, putând genera chiar necrozarea pielii.

Protecţie la suprafaţă: O piele sănătoasă împiedică microorganismele dăunătoare să pătrundă în corp.

Prima linie de apărare
Fiind mai rezistentă decât aţi crede, pielea constituie primul zid eficient de apărare împotriva bacteriilor, a virusurilor şi a ciupercilor. Această însuşire se datorează stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii numit epidermă. Aceasta este mai subţire decât pergamentul, însă e alcătuită din cheratină, o proteină ce nu poate fi distrusă uşor. Iată de ce majoritatea particulelor infecţioase nu pot pătrunde prin pielea sănătoasă, dacă e intactă.

Înainte de a ajunge la piele, microbii sunt opriți adesea de firele de păr.

Cei care reuşesc totuși să pătrundă până la nivelul pielii aterizează pe o peliculă de sudoare şi grăsime impregnată cu substanțe acide şi bacterii folositoare, care împreună ţin la distanţă organismele străine. Există şi celule imunitare, precum celulele Langerhans prezente în epidermă, care sunt gata să atace bacteriile dăunătoare şi să mobilizeze alţi actori ai sistemului imunitar.

Un zid de apărare. Anumite zone vulnerabile, ca de pildă ochii, sunt la rândul lor apărate împotriva microbilor în acelaşi mod, cu ajutorul mucoaselor, membrane asemănătoare pielii, înmuiate în secreţii.


Aceste membrane se găsesc de regulă în toate orificiile naturale ale corpului, de exemplu, în ochi, în nas, în gură şi în aparatul reproducător – zone ce nu sunt protejate de piele.
Pelicula groasă, vâscoasă, produsă de mucoase opreşte potenţialii intruşi, precum levurile, virusurile, bacteriile, particulele de impurităţi, polenul sau sporii de mucegai. Amestecul de mucus şi resturi de celule acumulat în gură şi în nări este înghiţit; după această etapă, fie este distrus în stomac de acidul gastric şi de enzimele pancreatice, fie este expulzat din organism prin tuse sau strănut.

Mucoasele care căptuşesc pe interior toate căile respiratorii sunt protejate de aşa-numiţii cili, acele nenumărate firişoare minuscule asemănătoare firelor de păr, care resping particulele, ce vor fi în final expulzate prin nări sau gură.

Cifre şi fapte: pielea
1-2 mm
Grosimea medie a pielii
19-34 de zile
Durata de viaţă a celulelor pielii
2 m²
Suprafaţa pielii unei persoane adulte
10 000
Numărul bacteriilor benefice care trăiesc pe fiecare cm² de piele
1 ooo cm
Lungimea la care creşte părul majorităţii oamenilor de-a lungul vieţii
5o ooo pe minut
Numărul celulelor moarte care se desprind de pe corp.

 

Alte articole puteți găsi aici.

Reader’s Digest, Întăriți-vă sistemul imunitar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here