Tulburarea şi pacea sufletului

0
218
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
tulburareDe ce sufletul care trăieşte în păcat n-are statornicie, ci se tot clatină? 

Fiindcă îşi pierde punctul de sprijin. Punctul de sprijin i-l dau frica lui Dumnezeu şi conştiinţa liniştită. Când conştiinţa e liniştită şi ai pace cu Dumnezeu, sufletul rămâne în sine şi se ţine cu bună-cuviinţă; iar când conştiinţa e tulburată şi Dumnezeu jignit, sufletului îi este greu să petreacă în sine, ca într-o cameră plină de fum înecăcios, aşa încât fuge afară şi în afară de sine caută cu ce să-şi aline chinul lăuntric, fugind de la un lucru la altul ca să nu rămână singur cu sine nici măcar o clipă. Doar atunci când se pogoară în el, ca un înger, gândul la împăcarea cu Dumnezeu şi cu conştiinţa, se întoarce sufletul la sine cu capul plecat, ca un rob fugar, şi începând cu aceea clipă îşi capătă înapoi buna-cuviinţă.

Care este toată lucrarea celor ce se îngrijesc de mântuirea sufletului?

Să Îl aibă pe Dumnezeu ca Dumnezeu al lor şi să se vadă pe sine ca pe unii care sunt ai lui Dumnezeu.

A-L avea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al tău este o latură a acestei lucrări, care nu poate căpăta temeinicie dacă va lipsi latura a doua, care este conştiinţa că suntem ai lui Dumnezeu, altfel spus încredinţarea că, precum tu Îl ai pe Dumnezeu ca Dumnezeu al tău, aşa şi Dumnezeu te are ca om al Lui. Aici e miezul unirii cu Dumnezeu şi toată taina religiei.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

Mai multe articole pe aceeaşi temă puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here