Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute, fiind o afecţiune care a rămas pe scena medicală din cele mai vechi timpuri.
Nici locuitorii Egiptului antic nu au scăpat, cavernele tuberculoase din plămânii mumiilor egiptene fiind mărturia confruntării lor, adeseori mortală, cu boala. Descoperirea medicamentelor antitu-berculoase a schimbat radical evoluţia tuberculozei, care a devenit o simplă boală infecţioasă vindecabilă. Din păcate, aura de dezgust şi teamă faţă de fosta maladie necruţătoare s-a păstrat chiar şi în societatea contemporană.
În România:
-locul I în Europa din punct de vedere al incidenţei tuberculozei;
-30.000 de cazuri noi şi recidive anual, dintre care 1.500 de copii;
-134,6 la 100.000 de locuitori, incidenţa globală în 2004.
Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă, cu caracter endemic, produsă de Mycobacte-rium tuberculosis (bacilul Koch), caracterizată prin formarea de granuloame, cu inflamaţie şi distrucţie tisulară importante, localizată de obicei la nivel pulmonar şi cu evoluţie naturală consumptivă şi deseori fatală. Bacilul Koch este un parazit adaptat la organismul uman şi, în consecinţă, transmiterea infecţiei este exclusiv interumană, pe cale aeriană, prin intermediul nucleilor de picătură mică. Sursa de infecţie o reprezintă bolnavul cu tuberculoză pulmonară, gradul de contagiozitate fiind dependent de densitatea baci li lor în spută şi frecvenţa tusei.
Riscul unei persoane de a se infecta cu Mycobacterium tuberculosis depinde de:
-numărul şi gradul de contagiozitate al surselor cu care vine în contact;
-durata şi proximitatea contactului cu sursa de infecţie;
-virulenţa tulpinii respective;
-răspunsul imun individual.
De 6 ori este mai vulnerabil personalul medical din asistenţa pneumologică la îmbolnăvirea cu tuberculoză.
1 din 200 de angajaţi din sistemul de pneumologie se îmbolnăveşte anual de tuberculoză.
Clinic
-debutul este de obicei insidios, cu semne şi simptome generale; poate fi acut cu hemoptizie sau cu aspect pseudogripal sau pseudopneumonic;
In lume:
-milioane de cazuri noi de tuberculoză anual;
-3 milioane de decese cauzate de această afecţiune în fiecare an.
-manifestări generale: astenie, anorexie, scădere ponderală semnificativă, transpiraţii nocturne, febră;
-simptome respiratorii: tuse persistentă, expectoraţie mucopurulentă, hemoptizie. Orice formă de tuse care durează mai mult de trei săptămâni trebuie investigată pentru a exclude diagnosticul de tuberculoză;
-examen fizic: raluri crepitante izolate care apar mai ales după tuse, localizate supraclavicular, suprascapular sau interscapulover-tebral. Se pot evidenţia raluri ronflante şi sibilante în formele cu afectare endobronşică. Suflul amforic se întâlneşte excepţional atunci când este vorba de o cavernă cu dimensiuni foarte mari, situată superficial.
Complicaţiile care pot să apară în evoluţia bolii sunt:
-hemoptizie masivă apărută prin eroziunea unui perete arterial bronşic. Este o complicaţie rară, dar poate fi fatală;
-insuficienţă respiratorie de tip restrictiv, cu dispnee de efort şi ulterior de repaus;
-hipertensiune pulmonară secundară cu manifestări de cord pulmonar;
-pneumotorax, prin ruperea unei caverne în spaţiul pleural. Datorită infectării acestuia cu bacili, apare piopneumotora-secundar;
-pleurezie de vecinătate;
-anemie cronică moderată;
-caşexie.
Tratament
Netratată, tuberculoza nu se vindecă! Nu trebuie uitat că până în era antibiotică diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea! Cavităţile din plămâni se extind şi în cele din urmă bolnavul moare prin insuficienţă respiratorie sau hemoptizie masivă. Tratată, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infecţioase şi cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puţine sechele. Corect tratată, tuberculoza produsă de bacilul Koch sensibil la medicaţia obişnuită se vindecă într-un procent de peste 95%, iar boala provocată de formele multidrog rezistente, într-un procent de 70%.
Tratamentul constă în administrarea unor antibiotice particulare cu efect asupra Mycobacterium tuberculosis. Iniţial, trebuie să conţină minimum trei antibiotice antituberculoase eficiente care să combine afectul bactericid şi sterilizant asupra populaţiilor intra şi extracelulare. Este un tratament de durată, fiind necesară administrarea medicamentelor până la sterilizarea focarului de infecţie. în general, este necesară o terapie medicamentoasă timp de 6 luni, iar după 2 săptămâni de terapie, bolnavul nu mai este contagios putând continua tratamentul la domiciliu. Este necesară însă o bună complianţă a pacienţilor şi o supraveghere eficientă a administrării medicamentelor pentru a asigura beneficiul terapeutic.
România este ţara cu cel mai mare indice de depistare a tuberculozei, datorită numărului mare de dispensare existente.
In ciuda acestui fapt, datorită insuficientei mediatizări şi a nivelului scăzut de informare a populaţiei, mii de români mor încă de tuberculoză. Principalele cauze ale decesului prin această afecţiune sunt:
-întreruperea din proprie iniţiativă a tratamentului de pacient la ameliorarea simptomatologiei;
-tratamentul inadecvat;
-depistarea tuberculozei într-un stadiu foarte avansat, în special la pacienţii cu educaţie medico-sanitară proastă, care nu se prezintă la medic.
In perspectiva integrării în Uniunea Europeană, se pare că România va aduce, drept moştenire, şi problema încă gravă a tuberculozei»
Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru controlul tuberculozei
Incepând cu anul 1998, România aplică strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru controlul tuberculozei. In raportul întocmit luna aceasta de comisia de evaluare a OMS sunt cuprinse recomandări ca:
-sensibilizarea publicului pentru o mai bună adresabilitate la medic a suspecţilor şi pentru a limita stigmatizarea persoanelor bolnave de anturaj;
-implicarea presei în mediatizarea problemei tuberculozei;
-training pentru cei aproximativ 800 de specialişti din ţară şi, de asemenea, pentru asistentele medicale;
-asigurarea transportului medicamentelor antituberculoase la medicii de familie pentru un acces mai facil al bolnavilor.
„Tuberculoza nu trebuie să fie doar o problemă a persoanelor infectate şi a personalului medical. Pentru a putea fi combătută eficient e necesară o implicare mult mai largă.” Jose Figueroa-Munoz, expert OMS.
Roxana Pioaru, Septembrie 2006 / Farmacist.ro
Jurnal Spiritual
