Fii blând şi nu te mânia, căci mânia este rodul egoismului şi al voii proprii, pe când blândeţea este roada unei inimi smerite şi al tăierii voii de sine. Când cineva se mânie, mintea sa îşi pierde discernământul, şi, prin urmare, îşi pierde echilibrul şi este purtată în a rosti vorbe necuvenite.
Chiar dacă Sfinţii Părinţi au asemănat toate patimile cu beţia, au asemănat cu aceasta îndeosebi mânia, căci atunci când cineva este beat, îşi pierde demnitatea şi se face de râs în faţa tuturor – la fel se petrece când o persoană irascibilă îşi iese din fire.
Domnul ne spune: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11:29). Pentru a ne afla pacea conştiinţei, trebuie să înăbuşim şi să stârpim fiara mâniei, al cărei ascunziş este egoismul.
Când cineva se întâmple să te critice, fie cu dreptate, ori din lipsă de tact, controlează-te, stăpâneşte-ţi tulburarea dinlăuntru, închide-ţi gura, şi începe să rosteşti rugăciunea lăuntrică, şi dintr-o dată vei vedea fiară că se înăbuşă! Dar fiecare izbândă are trebuinţă de luptă. Dacă vrei să-ţi supui şi să stârpeşti patimile, învaţă să iubeşti smerenia şi osândirea de sine. Doar aşa pot fi patimile slăbite şi nimicite.
Când eşti cuprins de mânie, trebuie să realizezi că tu eşti cel ce o hrăneşte, doar spre a o afla, data viitoare, mai puternică. Dar, dacă atunci când se ridică, o înăbuşi aşa cum am spus mai sus, atunci vei conştientiza că o înfometezi, aşa încât data viitoare când se va ridica, va fi mai slabă, iar data următoare şi mai slabă, şi, puţin câte puţin, te vei tămădui de mânia ta.
Sfaturi din Sfântul Munte – Părintele Efrem Athonitul
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
