Tu cum comunici cu sufletul tău?

sufletulDragă suflete,

Te-am zărit demult, murind încet, căutând o urmă de lumină, o oază de nădejde, sperând că o să se găsească cineva care să te ridice din somnul morţii şi să te aducă la viaţă, ca şi slăbănogul care zăcea de 38 de ani, sperând să-l arunce cineva în scăldătoare.

Odată parcă ai încercat să te trezeşti, poate a fost un moment de luciditate. Ai înţeles că eşti cuprins de moarte, dar totuşi ai continuat să moţăi. Poate ar fi trebuit să plângi, să strigi, doar, doar te-o auzi cineva. Nu ştiu ce te-a făcut să continui să dormi. Poate dulceaţa somnului, poate faptul că oamenii îţi spuneau că eşti viu, văzând că ai mâini şi picioare şi poţi să mergi şi să faci nişte lucruri.

Într-o zi din inima ta a răzbit un dor după Ceva. Pierdusei lumina atunci, demult, şi rătăcit prin noapte, ai adormit crezând că e noapte peste tot şi că toată lumea doarme. A fost un moment în care ai încercat din răsputeri să te trezeşti, dar dintr-un somn aşa de greu nu prea te poţi deştepta singur.

Într-o altă zi ai întâlnit o făclie care aprindea nişte lumânări. Ai luat o picătură şi ai mers mai departe. Locul acela îţi dădea o nădejde. Ai găsit alt loc în care sufletele din jurul tău îşi măreau lumina din bucuria pe care o răspândeau chipurile sfinţilor. Lumina ta a mai crescut un pic.

Iată că tot mergi, ai ajuns altundeva. Aici o putere nevăzută te cheamă, te trezeşte. Nesiguranţa ta măreşte profunzimea acestei chemări. Ceva te îndeamnă să te apropii de Icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu dintr-o mănăstire în care maicile cântă împreună cu îngerii. Nu mai apuci să te întrebi cum ai ajuns sau ce te-a chemat acolo. Inima ta a început să ardă, binecuvântarea şi bucuria care se răspândeşte din icoană umple sufletul tău.

Cuvintele lipsesc. Lacrimile spun totul. S-a deşteptat sufletul tău, plânge cu suspine pentru atâta vreme de somn şi moarte. O putere nevăzută parcă te ridică deasupra morţii şi a deznădejdii în care stăteai şi simţi atâta pace, atâta har, atâta bucurie pe care e cu neputinţă să o cuprinzi, să o ţii doar pentru tine.

Oare te-ai născut din nou? Nu ştiu să-ţi spun. Pot doar să-ţi răspund doar că ai înviat într-o seară din octombrie. Ai grijă să nu mai adormi, să fii cu mine mereu.

Sursa: eucred.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here