“Trupul merge în pământ, dar sufletul îşi continuă drumul”

0
130

Sofian Boghiu– Părinte, există foarte mulţi oameni care nu cred în Dumnezeu. Cum putem să-i ajutăm?

– Dacă tu, care eşti credincios, îi spui şi nu-l convingi, e şi din cauza lui, dar şi din cauza ta. Pentru că nu i-ai spus măcar un cuvânt care să-l atingă. Dacă el nu are nici o legătură cu Dumnezeu, atunci pentru o asemenea persoană trebuie să te rogi personal, sincer, ca Domnul să-i dea credinţă. Această încredere în Dumnezeu îl poate convinge, dar să îi spui aşa, sincer, ceea ce ştii despre El. Că Dumnezeu există, că toată această creaţie a lui Dumnezeu nu putea să o facă nimeni, decât o putere supranaturală. Soarele, stelele, tot acest ansamblu extraordinar care ne înconjoară şi care este în mişcare cu o regularitate de ceasornic. Ceasornicul mai rămâne în urmă din când în când, dar angrenajul care este în jurul nostru e de o precizie extraordinară, nu are nici o eroare. Cine îl ţine? Întâmplarea? Întâmplare nu poate să fie, întâmplarea este ceva foarte nesigur. Este o forţă care întreţine totul. După ce le-a creat, le ajută să reziste. Poţi să convingi un om şi vorbindu-i despre moarte. Să-i spui că dacă se uită împrejur poate să vadă că toţi oamenii mor; în întreaga istorie nu au existat decât două persoane care n-au murit – Enoh şi Ilie. Ei nu au murit încă, sunt cu trupul la cer. Încolo, murim cu toţii şi ar trebui să se convingă şi el că moare şi nu ştie ce-l aşteaptă dincolo. Îi poţi spune că dincolo este o judecată, iar faptele pe care le-a făcut în lumea aceasta sunt ştiute de Dumnezeu şi va da seamă pentru toată viaţa trăită pe pământ.

Dacă îşi dă seama de acest lucru şi îşi dă seama că lumea de dincolo nu este un pustiu, că dincolo este viaţă în continuare şi că tot ceea ce vorbim de mii de ani e adevărat, şi dacă mai crede în această istorie a mântuirii care se răsfrânge peste noi, este foarte bine pentru el. Atunci poate că se întreabă şi el – ce face după moarte? Când iese sufletul, acea esenţă din noi, trupul nostru, această maşină extrem de complicată pentru care ne străduim toată viaţa, nu mai are nici o valoare. Am murit şi gata! Trupul merge în pământ, dar sufletul, acea esenţă care a încetat să mai fie în noi, îşi continuă drumul. Dacă omul necredincios îşi dă seama de această situaţie se poate întreba: acea esenţă din mine care a ieşit, care până acuma era foarte utilă pentru mine, prin care vorbeam şi prin care lucram, unde este? Şi îi poţi răspunde că ea continuă să existe în împărăţia lui Dumnezeu, Autorul întregului Cosmos. Sufletul este în seama lui, stă undeva. Rămâne acolo un anumit timp, indefinit, până la judecata viitoare, când acest trup, aşa cum a fost el mâncat de şobolani, de şerpi şi alte vieţuitoare, acest trup va învia şi se va uni din nou cu sufletul şi vor trăi amândoi în veşnicie, aşa cum a rânduit Dumnezeu. Unde? În lumină sau întuneric. Cel care şi-a trăit viaţa urât nu va avea loc în lumina lui Dumnezeu din cer. N-are loc, şi atunci îl ia în primire stăpânul întunericului. Dar cel care a făcut nişte lucruri frumoase în viaţă, cel care a trăit după porunca lui Hristos, spun Sfinţii Părinţi, trăieşte în lumină; în lumină veşnică va trăi şi trupul lui înviat. Iar dacă aceste lucruri le ia în bătaie de joc, cum se întâmplă de obicei, e spre marea lui pagubă.

Pe Dumnezeu oamenii îl intuiesc foarte greu. Dacă nu crezi în Dumnezeu, e bine să fii totuşi rezervat. Şi dacă totuşi eşti în stare să mai asculţi şi de alţii, roagă-te… Roagă-te să ţi se lumineze mintea, care este îmbâcsită adeseori cu fel de fel de idei de-astea năstruşnice şi fără Dumnezeu. Să te lumineze Dumnezeu, şi vei vedea aceste lucruri în jurul tău. Dacă omul nu se convinge să facă aceste lucruri, rămâne în ignoranţă până la sfârşitul vieţii.

Părintele Sofian Boghiu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here