Din meditațiile lui Tolstoi: Trecutul şi viitorul sunt iluzii

0
190
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Trecutul şi viitorul sunt iluzii

1907 – Trecutul şi viitorul

E tot mai limpede pentru mine nebunia şi mai ales vino­văţia, mârşăvia activităţii politice, făţărnicia acestei activi­tăţi. (17 martie)

Ciudat lucru, nemaiauzit de mine, pasă-mi-te cauza lipsei de iubire a fiilor pentru taţi (se înţelege, în familiile necreş­tine) este invidia şi rivalitatea dintre aceştia. (17 martie)

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneş­te trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la con­ştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii. (17 martie)

Eu sunt unul, am fost şi voi fi, sunt o apariţie de-o clipă în timp. (17 martie)

Cu spiritul nu vreau să fiu în trup; prin urmare, nu mă aflu în trup prin voia mea, ci printr-o voie superioară. (17 martie)

Simt avantajele bătrâneţii şi bolilor care mă eliberează de preocuparea faţă de părerile oamenilor. Mă ajută şi faptul că acum ei mă ocărăsc mai mult decât mă laudă. (17 martie)

Omul e liber numai în zona conştiinţei. Conştiinţa e po­sibilă însă numai în clipa prezentului. (17 martie)

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infi­nit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primu­lui, veşnicului „eu” e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire (primul „eu”) nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea „eu”. Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţio­namente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale. (17 martie)

Mila este asemeni omului care seacă un câmp mustind de apă săpând canale de scurgere, iar apoi îl udă numai acolo unde e prea uscat. Poporului i se ia tot ce are, chiar şi posi­bilitatea de a se hrăni prin munca sa, iar apoi se fac eforturi pentru a-i sprijini numai pe cei mai sărmani, împărţindu-le o parte din ce li s-a luat. (17 martie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here