Dacă e să împlineşti un vis în viaţă, trebuie mai întâi să-l ai.
Sally Ride a visat să devină prima femeie astronaut din Statele Unite, iar Anwar El-Sadat a visat în copilărie că va aduce Egiptul într-o nouă eră, una a progresului economic, Sandra Day O’ Connor şi-a stabilit scopuri care să o aducă de la facultatea de drept la Curtea Supremă a Statelor Unite; a fost prima femeie membră a Curţii Supreme.
Fiecare om care a reusit a avut, initial, un vis.
Meryl Streep, copilă, avea un vis: de a deveni omare actriţă. Barbra Streisand şi Neil Diamond, fără să fie prea mult încurajaţi, fantazau în liceu despre nişte spectacole în care aveau să strălucească. Stevie Wonder şedea pe întuneric, cu piesele muzicale care i se derulau în minte, exersând pentru zilele în care cântecele lui aveau să le lumineze altora viaţa. Altora, care altfel poate nu ar fi fost in stare să vadă succesul cu ochii minţii.
Maggie locuia într-o cămăruţă mică, deasupra băcăniei tatălui ei. Visa la o viaţă trăită în serviciul comunităţii. Îşi imagina că ea conduce întrunirile din Parlament, îndemnând o întreagă ţară să-şi redescopere vigoarea şi puterea de decizie. Nu ştiu cât de în serios să-i fi luat tatăl ei visele cu ochii deschişi, nutrite în cămăruţa de deasupra prăvăliei lui, acolo unde ea a copilărit, a muncit şi a studiat până la 21 de ani, dar nimeni nu s-ar îndoi astăzi de ţelul pe care l-a avut de mică Margaret Thatcher, după ce au văzut dovada vie: Margaret Thatcher, după ce a ajuns la 10 Downing Street, a reprezentat Marea Britanie la o conferinţă summit de la NATO, în calitate de prima femeie prim-ministru a ţării. Toţi marii filosofi ai lumii au comparat omul cu o navă.
Cam 95% dintre oameni pot fi comparaţi cu nişte nave fără radar, supuse tuturor schimbărilor produse de vânt şi de maree.
Ei plutesc neajutoraţi la voia curenţilor, sperând că într-o zi vor ajunge într-un port al prosperităţii şi succesului şi sfârşind pe fundul oceanului sau pe stânci. Însă acei 5% care înving, care şi-au acordat timpul necesar să-şi dezvolte o disciplină, să aleagă o destinaţie şi să-şi deseneze un traseu, aceia vor ţinti şi ajunge departe, depăşind port după port, realizând în câţiva ani mai mult decât realizează ceilalţi într-o viaţă întreagă.
Fiecare căpitan de vas îşi ştie portul de destinaţie, chiar pe durata a 90% din călătoria sa nu îl vede. Ştie ce este şi unde este. Iar acea catastrofă neprevăzută care îi obsedează o vor trăi – dacă vor continuă să facă anumite lucruri zi de zi, aşa cum obişnuiesc. Învingătorii încep cu scopuri pentru toată viaţa. Se întreabă: ce reprezint eu? Ce voi apăra până la capăt? Ce voi vrea să spună oamenii despre mine după ce nu voi mai fi? Şi după ce şi-au definit clar scopurile pentru o viaţă întreagă, şi le stabilesc pe acelea imediate. Fără limită în timp; acestea sunt scopuri care ţin de caracter, atitudine, comportament şi nu suportă amânare.
Ei ştiu că dacă îşi dau un deadline, nici nu vor ajunge acolo mai devreme. Dar ei mai ştiu şi cât de importantă este prioritizarea activităţilor. Ei au planuri pe cinci ani, programe anuale, campanii pe şase luni, proiecte de vară. Şi, în primul rând, ei ştiu că cele mai importante unităţi de timp sunt, în fiecare zi, minutele acelei zile. Ei ştiu că majoritatea oamenilor îşi irosesc minutele preţioase de la trezire: prin emoţii inutile, răsfoit ziare, amânat decizii, re-acţionat, făcut în mintea lor din ţântar armăsar. Ei eşuează în planificarea zilei lor. Şi e evident că în felul acesta îţi planifici eşecul.
Pentru ca un vis sa devina realitate, este nevoie de un plan.
Învingătorii îşi planifică a doua zi de seara. Işi fac o listă a lucrurilor de făcut în ordinea priorităţilor, şi aleg ca priorităţi ceea ce îi conduce pe ei la realizarea celui mai important scop pe care îl au. Ei se gândesc tot timpul la atingerea scopului lor, nu la ceva minor de urmărit „între timp”, nu la omorat timpul Orientarea pozitivă înseamnă stabilirea de scopuri profitabile pentru tine şi pentru cei dragi ţie. Acestea trebuie să fie specifice. Pentru că mintea noastră chiar operează ca o torpilă, sau ca un computer care îşi citeşte discul, ca un robot sau ca un pilot automat. Obţii ceea ce ai setat calculatorul să-ţi dea. Computerul nu operează fără date precise. Nu se va putea adresa unor termeni nebuloşi, vagi, generali, că „destui bani”, „bine”, „pace”, „fericire”, „un pic mai bine”.
Trebuie să te adâncesti în scopurile tale prin cuvinte, imagini şi sentimente – ca şi cum deja le-ai fi atins! Şi, având în vedere că mintea ta, imaginea ta de sine, nu ştie deosebirea dintre ce este imagine şi ce este deja materie, te vei mişca efectiv în direcţia scopului tău – oricare-ar fi acela, ca şi cum el ar face deja în chip natural parte din viaţa ta. De aceea e important să-ţi impărtăşeşti scopurile numai unor persoane pozitive, care operează cu scopuri în acelaşi fel ca şi tine, sau unor traineri care te susţin.
”Psihologia învingătorului”, Denis Waitley
Jurnal Spiritual
