Sărbătoarea din 6 ianuarie, Boboteaza sau Botezul Domnului, este prima mare sărbătoare a anului. Se sfinţesc apele şi casele oamenilor ca să se alunge duhurile rele. Tradiţia populară zice că dacă pomii sunt încărcaţi cu promoroacă de Bobotează, atunci anul va fi bogat.
De Boboteaza zeci de tineri din toată ţara participă la ritualurile de sfinţire ale apei; sar în Dunăre şi în Marea Neagră ca să aducă la mal crucile aruncate de preoţi. Se spune că aceia care sar în apă vor fi feriţi de boli tot anul.
La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numeşte „Agheasmă Mare“, iar în restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, adică „Agheasmă mică“.
În popor se mai zice că nu ai voie să te cerţi cu nimeni în ziua de 6 ianuarie pentru că aceia o să fie duşmănoşi tot anul. Nu se spală rufe azi şi nimeni nu trebuie să se spele pe cap deoarece se murdăreşte apa sfinţită. În plus în această zi nu se dă nimic cu împrumut, ca să nu se piardă sporul casei.
Se spune că, în noaptea de Boboteaza, tinerele fete îşi visează ursitul.
Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
Potrivit Adevărul, un obicei din zona Făgăraşului spune că după sfinţirea casei de Bobotează, preotul era aşteptat cu busuioc pentru ca peţitorii să vină la fetele nemăritate. Apoi busuiocul era folosit la descântecele în dragoste. Un alt obicei se referă la darurile de Bobotează. Se spune că trebuie să dai bani preotului şi să aşezi pe crucea lui un fuior de lână. În plus, copiilor li se dădeau nuci, mere şi covrigi. Asta ca să-ţi meargă bine tot anul. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele sau că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor pentru a ajunge în Rai.
În Bistrița, în seara de 5 ianuarie îşi fac apariţia ultimii colindători ail sărbătorilor de iarnă.
Format din femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni, grupaţi câte 6-7, îşi vizitează gazdele nu în straie populare, ci costumaţi care mai de care mai urât. „Hâzii” (urâţii în traducere), cum sunt numiţi prin părţile locului, ies an de an pe străzile localităţii Chintelnic pentru a alunga spiritele rele, care au fost aduse în lume odată cu intrarea în noul an. Dezlănţuirea personajelor face ca spiritele rele aduse de noul an să se sperie şi să plece.
În Oltenia, de Bobotează, caii sunt botezaţi, Dunărea este sfinţită, iar noaptea oamenii îşi păzesc fântânile. La ultimele raze ale soarelui, sătenii din comunele doljene Poiana Mare, Desa sau Negoi aprind focul şi stau la pază ca nu cumva răul să atingă apa şi să o spurce. În oraşul lui Amza Pelea, Băileşti, oamenii vin călare la biserică pe caii împodobiţi ca de sărbătoare. Animalele sunt stropite de preoţi cu agheasmă mare. În oraşul Calafat, are loc ritualul sfinţirii Dunării. Oamenii vin cu sutele să îl vadă pe doljeanul care sare în apă şi scoate în dinţi crucea aruncată de preoţi.
În Moldova, femeile prepară în zilele dinaintea Bobotezei colivă din grâu încolţit, precum şi „pelincile Domnului” sau julfa, prăjitură gătită şi în Ajunul Crăciunului. Obiceiul spune că în ziua de Bobotează, apa nu se foloseşte sub nicio formă la treburile gospodăriei.
Iordănitul femeilor este un alt obicei de Boboteaza.
În satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. În dimineaţa de Bobotează ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum; îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
De asemenea, potrivit obiceiului, în ajunul sărbătorii de Boboteaza în casele romanilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Sub faţa de masă se pune fân sau otavă; pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: coliva, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate; sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuse” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci); borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa.
„Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!”. Există tradiţia de Boboteaza că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Boboteaza pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Jurnal Spiritual
