Toţi ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos

0
135

scaunChiar dacă pare că se înţelege de la sine, totuşi are şi o comoară ascunsă şi nespusă de gânduri. Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu un împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Să nu treci în grabă pe lângă cuvintele acestea, ci deschide-mi mie tribunalul acela propriu, intră înlăuntrul conştiinţei tale şi gândeşte-te la cele ce-ai făcut în toată viaţa ta. Iar când auzi că se socoteşte cu slugile sale, gândeşte-te că cere socoteală tuturor oamenilor: şi împăraţilor, şi căpeteniilor, şi dregătorilor, şi bogaţilor, şi săracilor, şi robilor, şi celor liberi, că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Vei da socoteală nu numai de felul în care ţi-ai cheltuit banii, ci şi de felul în care ţi i-ai dobândit

De eşti bogat, gândeşte-te că vei da socoteală câţi bani ai cheltuit cu desfrânatele şi câţi cu săracii, câţi ai cheltuit cu paraziţii şi linguşitorii şi câţi cu nevoiaşii, câţi ai cheltuit în stricăciuni şi câţi în iubirea de oameni, câţi ai cheltuit în desfătări, în cele nesăbuite, în beţii şi câţi cu ajutorarea celor năpăstuiţi. Vei da socoteală nu numai de felul în care ţi-ai cheltuit banii, ci şi de felul în care ţi i-ai dobândit, dacă ţi-ai adunat averea din drepte osteneli sau din răpiri şi lăcomii, dacă ai dobândit-o din moştenire părintească sau surpând casele orfanilor şi jefuind averile văduvelor.

Şi după cum noi cerem socoteală slugilor noastre nu numai de banii cheltuiţi, ci şi de banii câştigaţi, şi-i întrebăm de unde au banii, de la cine i-au primit, în ce chip şi câţi, tot aşa şi Dumnezeu: nu ne va cere socoteală numai de felul cum am cheltuit banii, ci şi de felul cum i-am dobândit.

Nu va da socoteală numai bogatul de bogăţia lui, ci şi săracul de sărăcia lui…

Nu va da socoteală numai bogatul de bogăţia lui, ci şi săracul de sărăcia lui: dacă a îndurat sărăcia cu curaj şi mulţumind lui Dumnezeu; dacă nu s-a supărat, dacă n-a deznădăjduit, dacă n-a învinuit purtarea de grijă a lui Dumnezeu când vedea că altul cheltuieşte şi chefuieşte, iar el trăieşte în neagră sărăcie.

După cum va cere socoteală bogatului de milostenie, tot aşa va cere socoteală săracului de răbdare. Dar, mai bine spus, nu numai de răbdare, ci chiar şi de milostenie, că sărăcia nu-i o piedică în calea milosteniei. Dovadă, văduva care a pus doi bănuţi în cutia bisericii; cu acei doi bănuţi ea a întrecut pe cei care puseseră mult.

Nu se va cere socoteală îndeaproape numai bogaţilor şi săracilor, ci şi stăpânitorilor lumii acesteia, şi judecătorilor: dacă n-au stricat dreptatea, dacă n-au judecat căutând la faţa omului, dacă n-au dat sentinţă din ură faţă de cei judecaţi, dacă n-au pronunţat hotărârile lor pe nedrept plecându-se linguşelilor, dacă n-au năpăstuit, din dorinţă de răzbunare, pe oameni fără vină.

Nu numai stăpânitorii lumii vor da socoteală, ci şi întâi-stătătorii Bisericilor vor da socoteală de dregătoria lor; şi mai cu seamă acestora li se va cere mai amănunţită şi mai straşnică socoteală.

În ziua judecăţii se va cere îndeaproape socoteală şi celui căruia i s-a încredinţat predicarea cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu cumva din lene sau din invidie a trecut cu vederea ceva din cele ce se cuveneau spuse, dacă prin faptele sale a arătat că a tălmăcit bine toate şi n-a ascuns nimic din cele de folos. Episcopul, la fel, va avea să dea cu atât mai mare socoteală, cu cât el stă pe o treaptă şi mai înaltă; va da socoteală nu numai pentru predicarea cuvântului lui Dumnezeu şi pentru ajutorarea săracilor, dar şi pentru hirotoniile ce le-a făcut şi pentru altele nenumărate.

Arătându-le pe acestea, Pavel scria lui Timotei: Mâinile degrabă pe nimeni să nu-ţi pui; nici nu te face părtaş la păcatele altora! Iar pe evrei, sfătuindu-i cu privire la mai-marii lor, îi înfricoşa în alt chip, grăindu-le aşa: Ascultaţi de mai-marii voştri şi supuneţi-vă lor; că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca unii ce au să dea seama de ele.

 Vom da seama atunci nu numai de fapte, ci şi de cuvinte.

Aşa precum noi cerem socoteală de toţi banii pe care i-am încredinţat slugilor noastre, aşa şi Dumnezeu ne va cere socoteală de felul cum am cheltuit cuvintele încredinţate nouă. Ni se va cere socoteală şi vom fi cercetaţi cu de-amănuntul dacă le-am cheltuit zadarnic şi fără de folos. Nu vatămă atâta argintul cheltuit, cât vatămă cuvintele rostite în zadar, fără de folos şi la nimic cu cale. Argintul cheltuit fără de rost mărgineşte adesea numai la bani paguba; pe când cuvântul rostit fără de rost dărâmă case întregi, pierde şi doboară suflete. Mai mult: paguba de bani mai poate fi îndreptată, dar cuvântul, odată rostit, nu-l mai poţi întoarce ca fiind iar al tău.

Da, Hristos spune că avem să dăm socoteală de cuvintele noastre. Ascultă! Şi grăiesc vouă: Că pentru tot cuvântul deşert pe care-l vor grăi oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndreptăţi şi din cuvintele tale vei fi osândit . Dar nu numai de cuvintele noastre vom da seama, ci şi de acelea pe care le auzim. De pildă, dacă ai ascultat învinuire mincinoasă adusă împotriva cuiva. Că spune Scriptura: Să nu-ţi pleci urechea la zvon deşert! Dacă cei ce ascultă cuvinte deşarte nu capătă iertare, ce apărare mai pot avea cei ce hulesc şi învinuiesc?

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here