Invenţii care au schimbat lumea secolului al XIX-lea – Torpila (1866)

0
576

TorpilaTorpila modernă autopropulsată a fost inventată de Giovanni Luppis şi Robert Whitehead în 1866. Se încercase şi înainte să se construiască dispozitive explozive similare. Turtle, un submarin din primele generaţii, avusese misiunea de a ataca navele britanice scufundându-se sub ele şi ataşându-le o bombă cu ajutorul unui sfredel; bomba urma apoi să fie detonată cu un fitil de întârziere. Cu ocazia singurului atac cunoscut, echipajul lui Turtle nu a reuşit să penetreze coca navei Eagle. Nu se luase în calcul învelişul de cupru al vasului.

Cuvântul torpila a fost utilizat pentru prima oară de Robert Fulton.

El a descris încărcătura de praf de puşcă remorcată de submarinul său, Nautilus, în anii 1800-1805. Acest tip primitiv de torpila era foca în uz în timpul Războiului de Secesiune de la mijlocul secolului al XlX-lea. Submarinul confederat H. L. Hunley a fost proiectat anume pentru a echipat cu acest tip de armă.

În acelaşi Război de Secesiune cuvântul torpila însemna de fapt o mină plutitoare de tipul celor utilizate în Primul şi al Doilea Război Mondial. Unele pluteau liber la suprafaţa apei. Altele erau prinse de fundul mării printr-un fir de capătul căruia se legase o greutate, menţinând mina de contact chiar sub suprafaţă. Exact acest tip de mină ancorată a fost răspunzător, în Primul Război Mondial, de scufundarea HMS Hampshire, cu lordul Kitchener la bord, în vestul coastei Orkney Primele torpile nu puteau fi deosebite de ceea ce numim astăzi mine.

Când au fost introduse primele dispozitive cu autopropulsie, adevărate torpile, minelor ancorate li s-a spus mai întâi “torpile staţionare” şi mai târziu „mine de contact”. Primele torpile care a a putut fi îndreptate către ţinte anume au fost torpilele la şcondru. O astfel de torpila consta dintr-o bombă amplasată la capătul unei prăjini (şcondrul) lungi de 12 metri, montată sub linia de plutire la prova torpilorului. Atacatorul se îndrepta pur şi simplu către ţintă, detonând bomba şi găurind vasul inamic sub linia de plutire. Torpilele la şcondru au fost utilizate de H. L. Hunley şi de torpiloarele din clasa David.

Primele torpile autopropulsate (adică adevăratele torpile) au fost create de Giovanni Luppis.

Luppis era un ofiţer naval austriac din Fiume, un port al Imperiului Austriac. În 1860, a născocit o armă plutitoare pe care a mit-o salvacoste, „salvatorul coastei”, acţionată cu funii. Marina austriacă nu i-a adoptat invenţia. Luppis îl cunoştea pe Robert Whitehead, agerul englez al unei fabrici din Fiume. Whitehead se născuse în 23 în Bolton, învăţase la şcoala locală şi plecase la vârsta de 14 ani ntru a-şi face ucenicia ca tehnician. A urmat apoi Institutul de Mecanică din Manchester. În 1844, Whitehead a părăsit Anglia pentru a munci Franţa. În 1847 şi-a înfiinţat propria afacere în Milano. După câţiva lucra ca inginer pentru guvernul austriac în Fiume.

În 1864, după ce îi fusese refuzat proiectul de torpila, Luppis a intrat legătură cu Whitehead pentru a-şi perfecţiona invenţia. Rezultatul a fost o armă submarină pe care cei doi au denumit-o Minenschijf, şi care a fost prima adevărată torpila autopropulsată. Era acţionată cu aer comprimat şi purta o încărcătură explozivă de nitroceluloză. Noua armă fost prezentată oficial Comisiei Navale a Imperiului Austriac în decembrie 1866.

Prima fabrica de torpile

De astă dată guvernul a decis să investească în torpila. Robert White şi fiul lui au înfiinţat prima fabrică de torpile la Fiume. În 1870, Whitehead îmbunătăţise torpila până într-atât încât putea călători 1000 metri cu până la 6 noduri. Torpila a suscitat un mare interes şi cererea era imensă. În 1881, fabrica lui Whitehead livra torpile în zece ţări ale Imperiului Austriac: Britania, Rusia, Franţa, Germania, Danemarca, Italia, Grecia, Portugalia, Argentina şi Belgia. Whitehead a continuat să aducă îmbunătăţiri torpilei. I-a mărit progresiv viteza, sporindu-I eficienţa în două feluri: impactul asupra cocii era mai puternic şi avea şanse mai mari să provoace o detonaţie, iar ţintei îi era mai greu să întreprindă vreo acţiune de evitare. În 1876, i-a triplat viteza maximă, la 18 noduri; în 1890, i-a ridicat-o la 30. Torpilele lui Whitehead au fost poreclite „lucrarea diavolului”.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here